Făuritorii Unirii Basarabiei cu România pomeniți la Catedrala Patriarhală

S-au împlinit luni, 27 martie, 105 ani de la momentul când Sfatul Țării din Basarabia a votat unirea provinciei cu Regatul României, act istoric ce a deschis unirea altor teritorii pierdute, înfăptuindu-se în acest fel idealul de unitate al tuturor românilor și consolidarea granițelor României Mari. Cei care au lucrat pentru realizarea acestui act istoric au fost pomeniți în cadrul slujbei Parastasului, săvârșită la Catedrala Patriarhală de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

În anul 1918, la 27 martie (9 aprilie după calendarul neîndreptat), 86 de membri ai Sfatului Țării din Republica Democratică Moldovenească au votat unirea Basarabiei cu țara-mamă în cadrul ședinței forului legislativ, sub președinția lui Ion Inculeț. Aceștia, dimpreună cu alți 22 de artizani ai unității naționale, au fost pomeniți în cadrul slujbei Parastasului săvârșite luni în Catedrala Patriarhală, la orele amiezii, de către Prea­sfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, înconjurat de un sobor de slujitori din care au făcut parte părintele arhimandrit Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale, părintele protosinghel Adrian Rogoz, precum și doi arhidiaconi.

La finalul slujbei de pomenire, ierarhul a rostit un cuvânt de evocare în care a prezentat contextul istoric al votării actului unirii Basarabiei cu Regatul României. „Se împlinesc 105 ani de când, la Chișinău, în ziua de 27 martie 1918, membrii Sfatului Țării au votat unirea Basarabiei cu România, cu țara-mamă. A fost cea dintâi provincie românească pierdută care, prin vot, s-a întors și a cerut unirea cu țara, într-un timp foarte grav pentru soarta poporului român. Din păcate, Muntenia și partea de sud a Moldovei erau deja ocupate de trupele germane și aliații lor, în felul acesta Casa Regală, Guvernul și Parlamentul României, dar și insti­tuțiile centrale, fiind nevoite să se retragă în refugiu la Iași. Basarabia însăși se afla în frământări extraordinare, haosul domnea peste tot, era încă în desfășurare Revoluția de la 1917, s-au dat în grabă mai multe legi extremiste care au bulversat societatea basarabeană, precum și alte provincii ale fostului Imperiu țarist, iar în Basarabia se aflau trupe rusești”, a spus Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieșteanul.

Activități în care Biserica a jucat un rol fundamental

Totodată, Episcopul-vicar patriarhal a prezentat evenimentele care au condus la organizarea votului din Sfatul Țării prin care a fost aleasă cu majoritate electorală unirea Basarabiei cu România: „În ciuda situației grave din țară și a situației alarmante din Basarabia, un grup de patrioți români au reușit un lucru care nu poate fi explicat decât prin faptul că au fost ajutați în mod excepțional de către Dumnezeu. Se spune că la începutul anului 1917, cu excepția lui Constantin Stere, nimeni nu a prevăzut sau a vorbit despre o posibilă unire a Basarabiei cu România. Începând cu luna aprilie a acelui an, la Chișinău s-au desfășurat mai multe activități în care Biserica a jucat un rol fundamental. Cel dintâi a fost Congresul preoților basarabeni din luna aprilie. Slujitorii Sfintelor Altare, deși s-au aflat vreme îndelungată sub jurisdicția Bisericii Moscovei, au cerut ca Biserica lor din Basarabia să devină autonomă în perspectiva organizării unei Mitropolii românești cu sediul la Chișinău. În luna mai, tot la Chișinău, în Casa eparhială, a avut loc Congresul femeilor ortodoxe din Basarabia, unde s-a remarcat preoteasa Elena Alistar-Romanescu, prima femeie politician din Basarabia și chiar din România. Astfel, femeile au devenit vectori ai propovăduirii unirii. Tot în luna mai 1917, în același spațiu a avut loc Congresul învă­țătorimii basarabene. În timpul celor câteva zile ale evenimentului, preotul Alexie Mateevici, autorul celui mai frumos imn închinat limbii române, și arhimandritul Gurie Grosu au reușit să schimbe convingerile tuturor învăță­torilor care au devenit susținători fervenți ai unirii grabnice a Basarabiei cu România. În toamna aceluiași an a avut loc Congresul militarilor români din Basarabia. Și aceștia, de asemenea, s-au exprimat în favoarea unirii. Astfel, în data de 27 martie a anului următor, zi în care la Chișinău sosește primul-ministru al României, Alexandru Marghiloman, membrii Sfatului Țării, înființat după Congresul militarilor români din Basarabia, a cărui activitate parlamentară a început în ziua praznicului Intrării Maicii Domnului în biserică, au votat unirea Basarabiei cu țara-mamă. În seara aceleiași zile, în Catedrala din Chișinău a avut loc o slujbă în limba română condusă de arhimandritul Gurie Grosu, în prezența episcopului rus de Chișinău și a vicarului de la Cetatea Albă, fiind aduse mulțumiri lui Dumnezeu pentru acest moment crucial din istoria românilor basarabeni. Delegația condusă de primul-ministru Alexandru Marghiloman a venit la Iași, unde, la 30 martie 1918, în Catedrala Mitropolitană, în prezența unor parlamentari, a membrilor Guvernului stabilit atunci la Iași, a suveranilor țării, Ferdinand și Maria, în prezența dele­gaților basarabeni, printre care s-a aflat şi arhimandritul Gurie Grosu, numit ministru al Cultelor în Guvernul de la Chișinău, au adus mulțumire lui Dumnezeu pentru acest act atât de curajos al unirii Basarabiei cu țara-mamă”, a spus Preasfinția Sa.