La 25 noiembrie 2018, în anticiparea Centenarului Marii Uniri, un sobor impresionant de ierarhi, condus de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului-Noua Romă și Patriarh Ecumenic, și de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, consacra „singurul edificiu reprezentativ al Centenarului României reîntregite”. La șase ani de la acest moment istoric, în urma eforturilor susținute ale echipelor de muncitori, Catedrala Mântuirii Neamului se înfățișează în peisajul urban agitat al Capitalei ca o oază luminoasă de liniște, în care orice om poate să se oprească, să se regăsească pe sine în legătură tainică cu Dumnezeu, dătătorul a tot binele.
„Femeia gârbovă din evanghelie este un mare dascăl, cu toate că nu a scos nici un cuvânt”
Ieri, în Duminica a XXVII-a după Rusalii, în paraclisul patriarhal, cu hramurile „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“ şi „Sfânta Cuvioasă Parascheva“, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a ţinut un cuvânt de învăţătură prin care a subliniat importanţa pocăinţei şi a smereniei în perioada postului, arătând-o pe femeia gârbovă, care a fost vindecată de către Mântuitorul Hristos, exemplu de tăcere şi recunoştinţă pentru binele făcut de Dumnezeu.
La sfârşitul Sfintei Liturghii săvârşite în paraclisul patriarhal, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a ţinut ieri un cuvânt de învăţătură prin care a explicat înţelesurile duhovniceşti ale Evangheliei după Luca, care relatează minunea vindecării femeii gârbove. Preafericirea sa a arătat că Mântuitorul Hristos este interesat mai întâi să o „înzdrăvenească“ sufleteşte şi mai apoi trupeşte. „Mântuitorul dăruieşte sufletului lumina învăţăturii Sale, pentru că sufletul este cel dintâi care trebuie să fie sănătos, trebuie hrănit cu lumina care vine din cuvântul lui Dumnezeu şi cu iubirea care este ascunsă în cuvântul Scripturii. Mântuitorul Hristos vindecă pe această femeie fără ca aceasta să-I ceară acest lucru. În general, Mântuitorul Hristos răspunde la o solicitare sau uneori întreabă pe cel bolnav dacă el are credinţă, dacă crede că poate fi vindecat. În mod surprinzător, în evanghelia de astăzi vedem că Mântuitorul nu se lasă rugat, nu aşteaptă să I se ceară vindecarea, ci El Însuşi are iniţiativa şi cheamă la El pe femeia gârbovă. Mântuitorul Hristos cunoaşte suferinţele fiecăruia, face binele şi atunci când nu este solicitat, şi aceasta o face din iubire de oameni, pentru că El cunoaşte sufletele oamenilor.“
Femeia gârbovă, dascăl al tăcerii şi al recunoştinţei
În continuare, Părintele Patriarh Daniel a prezentat exemplul pedagogic al femeii vindecate de Hristos, subliniind faptul că „femeia gârbovă din evanghelia de astăzi este un mare dascăl, cu toate că nu a scos nici un cuvânt. Ştim doar că slăvea pe Dumnezeu îndată ce a fost vindecată. Ea nu pare o persoană care impresionează prin ceea ce spune, dar ea ne învaţă în tăcere, prin ceea ce face, tăcând. Optsprezece ani de răbdare întru smerenie este învăţătura pe care ne-o dăruieşte această femeie. Optsprezece ani de răbdare întru smerenie fără revoltă, fără răzvrătire, fără cârtire înaintea lui Dumnezeu sau a oamenilor“.
A arătat, de asemenea, Patriarhul României, că în exemplul femeii gârbove din evanghelia ce s-a citit ieri la Sfânta Liturghie găsim ca exemplu şi virtutea recunoştinţei, căci „această femeie suferindă, credincioasă, smerită, răbdătoare, îndată ce a fost vindecată, slăvea pe Dumnezeu. Avea marele dar şi marea virtute a recunoştinţei. Slăveşte pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu i-a schimbat viaţa“, a mai spus Părintele Patriarh.
„Invidia este gârbovenia sufletului“
Întâistătătorul Bisericii noastre a precizat apoi că Mântuitorul încearcă să-l vindece şi pe mai marele sinagogii de o boală mult mai mare decât cea a femeii, de păcatul invidiei. „Invidia este gârbovenia sufletului, care este acoperită prin făţărnicie cu haina evlaviei. Răutatea şi invidia sunt ascunse sub haina evlaviei. Mântuitorul ceartă această invidie pentru a îndrepta şi pe mai marele sinagogii, care nu se putea bucura de binele săvârşit pentru o femeie care se afla în neputinţă de optsprezece ani.“
În final, Părintele Patriarh a vorbit despre viaţa Muceniţei Filofteia, care este sărbătorită pe 7 decembrie de către Biserica Ortodoxă Română, iar după ce s-a referit la viaţa acestei sfinte a arătat că prăznuirea acesteia după cea a Sfântului Nicolae se mai datorează şi faptului că are în comun cu acesta virtutea milosteniei, a ajutorării săracilor.