Femeia samarineancă, misionară a Evangheliei lui Hristos

În Duminica a V-a după Paşti numită a Samarinencei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a participat la Sfânta Liturghie oficiată în Paraclisul "Sfântul Grigorie Luminătorul" din Reşedinţa patriarhală. La final, Preafericirea Sa a vorbit despre conţinutul misionar profund al pericopei evanghelice.

Pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Ioan ne prezintă întâlnirea şi convorbirea Mântuitorului Iisus Hristos cu o femeie samarineancă despre taina mântuirii oamenilor.

Mântuitorul Iisus Hristos a intrat în ţinutul Samariei şi S-a oprit la fântâna lui Iacob din apropierea cetăţii Sihar sau Sichem. Aici, El trece peste ura care exista între iudei şi samarineni şi îi cere femeii samarinence pe care o găseşte la fântână apă, nu pentru că Îi era sete, ci pentru a intra în convorbire cu ea. Mântuitorul Iisus Hristos îi spune femeii că dacă ea ar fi ştiut cine e, i-ar fi cerut apa cea vie, care este o apă ce potoleşte pentru totdeauna setea omului. "Mântuitorul Iisus Hristos se referea la setea spirituală a omului după viaţă şi iubire veşnică. El spune că cel care primeşte apa aceasta nu va înseta niciodată, deoarece el se va face izvor de apă curgătoare către viaţa veşnică. Din aceste cuvinte ale Mântuitorului înţelegem că apa cea vie este harul lui Dumnezeu, iubirea nesfârşită a Preasfintei Treimi pe care Mântuitorul Iisus Hristos a făcut-o cunoscută oamenilor prin Întruparea Sa sau prin înomenirea Sa. Evanghelia are în centrul ei apa cea vie ca fiind harul mântuitor şi dătător de viaţă veşnică. Apa cea vie este o apă care are izvorul în Dumnezeu Însuşi. Este o apă spirituală, o apă a credinţei celei adevărate care leagă pe om de Dumnezeu şi dăruieşte viaţa cea veşnică", a arătat Preafericirea Sa.

"Închinarea în duh şi adevăr înseamnă o credinţă universală"

În continuare, a evidenţiat PF Părinte Patriarh Daniel, Mântuitorul Iisus Hristos vorbeşte femeii samarinence despre închinarea în duh şi adevăr, adică despre harul pe care Hristos Domnul îl dăruieşte omenirii care face ca adevărata închinare să fie una duhovnicească, nu legată de un anumit loc care limitează pe om. "Închinarea duhovnicească în duh şi adevăr înseamnă o credinţă universală care cuprinde toate locurile, neamurile. Aici, Mântuitorul Iisus Hristos prevesteşte taina Bisericii ca taină a harului sfinţitor şi mântuitor al lui Dumnezeu care se va da oamenilor, şi prin el se va forma Biserica lui Hristos, adică toate popoarele adunate în iubirea Preasfintei Treimi", a spus Întâistătătorul Bisericii noastre.

Prin convorbirea cu Mântuitorul Iisus Hristos, femeia samarineancă deja L-a considerat a fi un prooroc şi când a auzit că El este şi Mesia, Cel aşteptat de iudei şi samarineni, ea a alergat în cetate să vestească prezenţa Lui, ceea ce face ca ea să devină o misionară. În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a reliefat că secerişul la care se referea Domnul Hristos este misiunea sau chemarea popoarelor la credinţă, convertire, botezare şi creştinare, iar cei care au semănat înainte sunt patriarhii şi proorocii Vechiului Testament: "Ucenicii sunt chemaţi să vadă cum intră în hambarul duhovnicesc al Împărăţiei cerurilor neamurile care primesc credinţa în Iisus Hristos. Evanghelia de astăzi are un conţinut misionar foarte profund. Fericitul Augustin spune că această femeie reprezintă neamurile care erau diferite de poporul iudeu. Neamurile care au fost curăţite prin botez de patimile omeneşti ale căderilor în păcat, precum a fost curăţită această femeie cu credinţă sincretistă şi viaţa dezordonată prin harul lui Hristos".

Harul lui Hristos dizolvă bariere mentale de ordin religios şi cultural

Harul lui Hristos lucrează în mod minunat pentru a uni pe oameni de neamuri, credinţe diferite în Biserica Lui cea una pe baza mărturisirii credinţei celei adevărate. "Evanghelia ne arată că harul lui Hristos dizolvă bariere mentale de ordin religios şi cultural. Hristos Domnul nu mai ţine seama de vrajbă, de dispreţul reciproc dintre iudei şi samarineni şi trece dincolo de complexul de superioritate al iudeilor faţă de samarineni şi de complexul de inferioritate al samarinenilor faţă de iudei. De asemenea, Mântuitorul Iisus Hristos vindecă un complex de superioritate al bărbatului faţă de femeie. Ucenicii Lui se mirau că vorbeşte cu o femeie şi încă o femeie de alt neam, de altă credinţă. Dar, zice Evanghelia: "Însă nimeni dintre ei nu a îndrăznit să-L întrebe despre ce vorbea cu femeia samarineancă". Prin aceasta, Mântuitorul arată că nu numai bărbaţii, ci şi femeile sunt chemate la sfinţire şi la viaţă veşnică în Biserica Sa", a mai spus Preafericirea Sa.

La final, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a subliniat că această Evanghelie din Duminica Samarinencei a fost rânduită de Biserică a fi citită în perioada dintre Învierea Domnului, Înălţarea Domnului şi Pogorârea Duhului Sfânt pentru a ne arăta că "Domnul Hristos, Cel înviat din morţi, doreşte să ne înalţe la apa cea vie, la izvorul vieţii veşnice din Sfânta Treime, iar prin pogorârea Duhului Sfânt ne dăruieşte harul Duhului Sfânt care schimbă viaţa noastră, schimbă dorinţele noastre de fericiri trecătoare şi înşelătoare în dorinţă de viaţă şi fericire veşnică în lumina şi bucuria Preasfintei Treimi".