La Praznicul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, miercuri, 25 decembrie, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și
Fiecare Sfântă Liturghie, o nouă Bună Vestire în Biserică
Cuvântul Euharistie vine din limba greacă şi înseamnă „mulţumire“ deoarece Mântuitorul Hristos, înainte de a institui această Sfântă Taină a Euharistiei, la Cina cea de Taină, a mulţumit lui Dumnezeu prin rugăciune, iar după aceasta a binecuvântat pâinea şi a dat-o Sfinţilor Apostoli. Sfânta Euharistie este cea mai mare Sfântă Taină mai presus decât oricare alta prin care, sub forma pâinii şi a vinului, credinciosul se împărtăşeşte cu Trupul şi Sângele Domnului, prezente în mod real prin prefacerea elementelor la Sfânta Liturghie.
Sfânta Taină a Euharistiei a fost întemeiată de Iisus Hristos, în ajunul morţii Sale pe Cruce, adică joi seara, la Cina cea de Taină. Fiind de faţă şi ucenicii Lui şi serbând Paştile, Iisus le-a zis: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul meu“, apoi, luând paharul, le-a dat lor şi le-a zis: „Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor“. Prin aceste cuvinte Mântuitorul întemeiază o lege nouă între Dumnezeu şi oameni, o lege nesângeroasă sub forma vinului şi a pâinii, diferită de cea a Legii Vechi, unde se aduceau jertfe de animale sau din roadele pământului. Prin porunca Mântuitorului „Aceasta să o faceţi întru pomenirea mea“, Sfinţii Apostoli, apoi ucenicii lor, adunându-se pentru rugăciune, mulţumeau şi se rugau îndelung ca Domnul să prefacă pâinea şi vinul de pe masa lor în Însuşi Sfântul Său Trup şi Sfântul Său Sânge, cu care apoi se împărtăşeau. Urmaşii Sfinţilor Apostoli, arhiereii şi preoţii, au fost sfinţiţi şi li s-au împărtăşit harul dumnezeiesc de a săvârşi această Sfântă Taină. La Sfânta Euharistie două sunt materiile folosite pentru prefacerea în Trupul şi Sângele Mântuitorului, şi anume pâinea (prescurile) şi vinul aduse de către credincioşi drept jertfă la sfântul altar. Pâinea, făcută din atâtea boabe de grâu strânse laolaltă, şi vinul, ieşit din zdrobirea în acelaşi teasc a atâtor ciorchini de boabe de struguri, simbolizează unitatea sau legătura nevăzută care leagă pe toţi fiii Bisericii, făcând din ei un singur trup: Trupul tainic al Domnului. Biserica şi Euharistia nu pot fi despărţite una de cealaltă, pentru că ele constituie o unică taină, iar actul liturgic al Împărtăşaniei ne dezvăluie corelaţia care există între ele: „Dacă ar putea cineva să cuprindă cu privirea (Biserica lui Hristos), n-ar vedea decât Însuşi Trupul lui Hristos, prin aceea că e unită cu El şi că se împărtăşeşte din Trupul Lui“. Sfânta Euharistie este asemănată de către Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful cu Buna Vestire, când Duhul Sfânt S-a coborât deasupra Sfintei Fecioare şi S-a întrupat Cuvântul lui Dumnezeu; tot la fel şi în timpul Sfintei Jertfe, lucrarea şi puterea Sfântului Duh preschimbă pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele Mântuitorului. Astfel, fiecare Sfântă Liturghie este o nouă Bună Vestire, numai că în locul Preacuratei Născătoare de Dumnezeu este Biserica Ortodoxă, cea una, sobornicească şi apostolească. Prin Taina Sfintei Euharistii, Biserica Ortodoxă devine născătoare de Dumnezeu. Sfântul Duh Se coboară asupra Bisericii şi a Cinstitelor Daruri, iar Cuvântul lui Dumnezeu Se plăsmuieşte în acest mod tainic şi Se naşte Cel fără de timp şi Se oferă jertfit pe sfânta masă „pentru viaţa şi pentru mântuirea lumii“. Taina însăşi a Euharistiei este o taină de dăruire reciprocă între Dumnezeu şi om. Această dăruire se inaugurează la Întrupare, se înfăptuieşte în Înălţare şi se perpetuează în unirea euharistică. „Dumnezeu S-a făcut om, spun Părinţii Bisericii, pentru ca omul să devină dumnezeu.“ În încheiere, putem afirma că, prin Taina Sfântului Botez, noi, creştinii ortodocşi, am participat la Jertfa de pe Cruce. Încălcarea poruncilor după Sfântul Botez ni se iartă prin lacrimile pocăinţei şi Sfânta Spovedanie. Taina Sfintei Euharistii este cea care pecetluieşte Spovedania. Mai întâi, fiul risipitor se căieşte, se întoarce în braţele Tatălui, spunând: „Am păcătuit“, iar pocăinţa lui este primită şi pecetluită cu jertfa „viţelului celui gras“, adică cu Sfânta Împărtăşanie.