Floriile ne pregătesc pentru Săptămâna Pătimirilor lui Hristos şi pentru Înviere

▲ În cuvântul rostit la Sfânta Liturghie în Catedrala patriarhală din Bucureşti în Duminica Floriilor, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat importanţa sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim ▲ Evanghelia acestui praznic, plină de învăţături duhovniceşti, legate de viaţa Bisericii în mod general şi de viaţa creştinilor în special, propune spre meditaţie mai multe teme ▲ Sute de credincioşi au urcat ieri Colina Patriarhiei, pentru a participa la slujba de Florii şi pentru a duce la casele lor crenguţele de salcie sfinţite la finalul Sfintei Liturghii ▲

Una dintre temele de meditaţie ale Evangheliei din Duminica Floriilor este cea a recunoştinţei faţă de Hristos pentru binefacerile săvârşite de El mulţimilor şi pentru învierea lui Lazăr, recunoştinţă exprimată prin mirul de mare preţ cu care Maria din Betania a uns picioarele Mântuitorului. În al doilea rând, se observă că Intrarea în Ierusalim a Domnului este o sărbătoare a biruinţei lui Hristos asupra morţii lui Lazăr şi prefigurare sau anticipare a biruinţei Lui asupra propriei Sale morţi.

Totodată, acest praznic apare ca o deschidere spre Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului Hristos, pătimiri reflectate la nivel verbal în urma confruntării cu mai-marii cărturarilor şi ai fariseilor care Îl urau şi Îl invidiau, dar şi în suferinţele Trupului Său prin umilirile suportate de Iisus ca urmare a păcatelor oamenilor.

Evanghelia acestei duminici prevesteşte tensiunea dintre Hristos şi cei ce s-au hotărât să-L omoare pe El şi pe Lazăr, a cărui înviere a grăbit trecerea mulţimilor de partea Mântuitorului şi părăsirea învăţătorilor tradiţionali, cărturari şi farisei.

Sărbătoarea Floriilor este şi o pregătire pentru Săptămâna Pătimirilor Domnului, implicit o pregătire pentru Înviere, pentru că intrarea Lui în Ierusalimul pământesc este o prefigurare a intrării, după Învierea Sa, în Ierusalimul ceresc, în împărăţia lui Dumnezeu, cu Trupul Său omenesc care nu moare niciodată, ci rămâne veşnic în slava Sfintei Treimi.

Ungerea cu mir a lui Hristos - recunoştinţă, dar şi gest profetic

Mirul de nard de mare preţ al Mariei din Betania este altul decât cel al femeii păcătoase din Nain. Ceea ce au ele comun este recunoştinţa, în cazul surorii lui Lazăr, pentru învierea fratelui său, iar în cazul femeii păcătoase, recunoştinţă pentru iertarea păcatelor, pe care Hristos o dăruieş-te ca urmare a pocăinţei ei şi a dorinţei de schimbare a vieţii.

Dar ungerea cu mir săvârşită de Maria este mai mult decât recunoştinţă, este un gest profetic, in-spirat de Dumnezeu, pe care Hristos Domnul îl descoperă atunci când spune celorlalţi: „Lăsaţi-o în pace pe Maria, care a vărsat pe picioarele Mele acest mir“.

Mirul nu este, aşadar, doar semnul mulţumirii exprimate pentru învierea lui Lazăr, ci se referă la taina morţii şi îngropării Domnului. El este legat de ceea ce se va întâmpla în Sfânta şi Marea Sâmbătă, când Mântuitorul va fi pus în mormânt, după ce a fost uns cu miresme. Acest mir de mare preţ, pus în legătură cu Trupul Mântuitorului Hristos care va trece prin moarte spre Înviere, a devenit în credinţa Bisericii o preînchipuire a sfântului şi marelui mir care se sfinţeşte la 10-15 ani de sinodul unei Biserici autocefale. Cu sfântul mir se unge sfânta masă la târnosirea bisericii, pentru că aceasta reprezintă mormântul Mântuitorului, aşa cum rostesc slujitorii sfinţiţi când cădesc în jurul ei: „În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul, pe tron împreună cu Tatăl şi cu Duhul ai fost Hristoase, Cel ce eşti necuprins…“.

„Sfânta masă preînchipuie mormântul unde a fost îngropat, dar din care a şi înviat Hristos, făcându-se astfel legătura dintre moartea şi Învierea Domnului, aşa cum vedem în cuvintele cântării: «Mormântul Tău, izvorul învierii noastre, Hristoase Dumnezeul nostru…».

Cu sfântul mir este uns şi sfântul antimis, bucata de pânză pe care este imprimată sau pictată punerea în mormânt a Domnului Hristos, precum şi cei care poartă numele lui Hristos, cei botezaţi, trecuţi de la moarte la viaţă prin cufundarea în apă.

Mirul simbolizează şi darurile pe care noi le aşezăm la picioarele Mântuitorului, toate veşmintele sfinţite, toate odoarele Bisericii, întreaga arta sacră care înfrumuseţează cultul creştin“, a evidenţiat Părintele Patriarh în predica sa.

Intrarea în Ierusalim, anticiparea Paştilor

Această sărbătoare este şi un semn al biruinţei lui Hristos asupra morţii lui Lazăr, ca prefigurare a învierii de obşte şi ca semn prevestitor al biruinţei Sale asupra propriei morţi. Hristos este Cel Care, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, a lucrat Învierea Sa. Prin Intrarea în Ierusalim, Hristos este arătat ca un biruitor. Acesta a fost motivul pentru care poporul L-a iubit, fiindcă L-a văzut că are putere să dea viaţă celor morţi. Învi-erea lui Lazăr a trezit convingerea, în popor, că Iisus este izvor al vieţii. Pentru aceasta a fost întâmpinat cu atâta bucurie.

Ziua Floriilor este o sărbătoare luminoasă, un Paşti anticipat, o zi care prevesteşte Învierea lui Hristos, biruinţa Lui asupra păcatului, morţii, asupra răutăţii oamenilor, o zi a iubirii lui Dumnezeu, care este mai presus de orice ură, invidie, trădare şi laşitate, lăcomie de bani sau alte lucruri materiale.

Purtarea ramurilor de salcie aduse de credincioşi la biserică cu ocazia acestei sărbători reprezintă un memorial, aducerea aminte de evenimentul petrecut cu 2.000 de ani în urmă în Ierusalim, dar şi pentru că s-au sfârşit cele 40 de zile de post. „Duminica Floriilor face trecerea spre o altă săptămână care are un caracter special, de participare tainică, mistică, duhovnicească a noastră la Pătimirile lui Hristos, ca să ne despătimim noi de patimile care au condus la suferinţele, răstignirea şi moartea Lui. Florile purtate în mână, crenguţele de salcie reprezintă florile virtuţilor adunate în timpul Postului, milostenie mai multă, curăţire de păcate mai multă, împăca-re mai multă, rugăciune mai multă, lacrimi mai multe. Acestea sunt florile postirii, pe care noi le aducem ca daruri cultivate în Duhul Sfânt prin credinţă şi nevoinţă lui Hristos, Care doreşte să intre în Ierusalimul sufletului nostru. Ele se adaugă la mirul de mare preţ al Mariei. Cel mai frumos mir este mirul credinţei curate şi al faptelor bune, mireasma vieţii sfinţite şi fără de păcat aduse lui Hristos“, a încheiat Preafericirea Sa cuvântul la praznicul Floriilor.

La sfârşitul Sfintei Liturghii, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a conferit părinţilor Constantin Drăguşin, dirijor prim al Coralei patriarhale, şi Ioan Armaş, secretar în cadrul Departamentului de Relaţii externe al Patriarhiei Române, distincţia de iconom stavrofor. De asemenea, au primit hirotesia întru protosinghel ieromonahii Onufrie Cotos, consilier economic al Administraţiei Patriarhiei Române, Valentin Mâţu, exarhul mănăstirilor din zona Prahovei, Petru Ungureanu, consilier agricol al Arhiepiscopiei Bucureştilor, şi Sava Hasuc, inspector eparhial la Sectorul bunuri şi imobile din cadrul Arhiepiscopiei Bucureştilor.