Fuga de prezent

Zilele trecute am călătorit un pic prin ţară şi am avut mai mult timp să analizez şi reclamele stradale care ne îmbie cu fel de fel de mesaje. Şi, la prima vedere, da, par să îndemne la consum. Şi poate că ăsta e şi scopul lor. Dar m-am gândit că un creştin, dacă are simţirile curate (sau se osteneşte să şi le curăţească), pe toate le vede curate. Sau cel puţin încearcă să vadă partea pozitivă a lucrurilor şi să tragă folos de la tot ce-l înconjoară.

Una dintre reclamele cel mai des întâlnite, şi afişate cu destulă ostentaţie, îndeamnă să trăieşti clipa. Un fel de „carpe diem“ modern. Însă, această expresie, pentru un creştin conştient de vocaţia sa, este un îndemn foarte profund dacă este privită în înţelesul ei adânc. De altfel, în Sfânta Scriptură întâlnim în mai multe locuri expresii care ne arată că numele veşniciei lui Dumnezeu este astăzi sau acum-ul, clipa aceasta, în care trăieşti acum. Pe aceasta suntem chemaţi să o înveşnicim.

„Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi“, „Astăzi vei fi cu mine în rai“, „Zis-a Domnul Domnului meu: Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi te-am născut“, „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia“ sunt doar câteva exemple din nenumăratele pe care le găsim în Sfânta Scriptură. De altfel, chiar Sfânta Liturghie începe prin cuvintele: „Binecuvântată este împărăţia...“. Este, nu va fi.

Cu toate acestea, cel mai adesea (conştient sau nu), noi căutăm să fugim de prezent. Orice am face, numai să nu trăim (în) clipa de faţă. Înţelepciunea populară românească se dovedeşte încă o dată a fi pe deplin impregnată de duhul Bisericii: „Ce poţi face azi (sau acum) nu lăsa pe mâine (sau pe mai târziu)“. Şi de aici ni se trag multe dintre ne-împlinirile şi non-sensurile vieţilor noastre. Pentru că ori preferăm să ne ancorăm în trecut (ah, ce bine era când eram în cutare loc, cu o persoană, şi aşa mai departe) ori preferăm să ne ancorăm în viitor (lasă că o să mă mut eu în cutare loc şi o să pun început bun acolo, lasă că scăp eu şi din asta şi o iau apoi de la capăt, după). Şi probabil că nu aş fi avut insuflare să scriu aceste gânduri dacă n-aş fi văzut imprimat pe rucsacul unei persoane, în timp se se împărtăşea, destul de vizibil, textul acesta: „Just do it!“. Acum! (Vlad Botez)