Gânduri evocatoare la despărţirea de părintele Dumitru Iordache

Părintele Dumitru Iordache, slujitor la Parohia Adormirea Maicii Domnului din cartierul bucureştean Militari, a plecat marţi, 22 iunie, la cele veşnice. În vârstă de 73 de ani, pe lângă misiunea de slujitor la altar, părintele Iordache a fost vreme de mai mulţi ani şi protopop al Protoieriei I Capitală. Astăzi, după slujba Sfintei Liturghii, trupul părintelui va fi înmormântat în curtea bisericii din Militari unde a fost preot, la slujbă fiind aşteptat şi Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Alăturăm în această pagină gânduri de suflet pentru cel care va rămâne în memoria tuturor drept un preot devotat, care a slujit cu timp şi fără timp Biserica lui Hristos.

Părintele Ioan Iordache, vicar-administrativ al Arhiepiscopiei Bucureştilor, a evocat personalitatea celui plecat dintre noi: "Părintele Dumitru Iordache a fost o pildă pentru noi preoţii, în slujirea lui Hristos, cum să ne împlinim misiunea preoţească, cum să-l slujim pe aproapele. Era un om foarte primitor, ospitalier, un om al adevărului, un om care nu jignea pe nimeni niciodată. Era foarte blând şi chiar când te dojenea, nu te certa cu asprime, ci spre îndreptare. A zidit nu numai biserici de piatră, ci a construit şi biserici vii în sufletele credincioşilor Nu cred că este cineva care să-i fi cerut vreodată ceva şi să nu-l fi ajutat, iar în ceea ce priveşte demnitatea, verticalitatea şi responsabilitatea, în slujire le-a avut întru totul. Eu l-am cunoscut foarte bine, am stat mult în preajma lui şi chiar îm spunea lumea la un moment dat că sunt fiul lui. A fost pildă pentru toţi cei care l-am cunoscut, unul din marii slujitori ai administraţiei şi ai bunei chivernisiri în Biserică şi ai slujirii lui Hristos".

"Un om extraordinar şi un bun organizator"

Părintele protopop Vasile Dumitru, cel care este continuatorul părintelui Dumitru Iordache la conducerea Protoieriei I Capitală, îşi aminteşte despre vrednicul de pomenire părinte Iordache că era un om extraordinar, dar şi un bun organizator: "Despre părintele Iordache pot spune în primul rând că a fost un foarte bun organizator în ascultarea chiriarhală de protopop pe care a avut-o. Un om care a format caractere deosebite şi care a format o familie în adevăratul sens al cuvântului. A fost un om al echilibrului care a ştiut cum să încurajeze pe oameni şi cu un tact misionar deosebit. Veşnică fie pomenirea sa!"

"În interesul Bisericii"

Părintele Dinu Pompiliu, protoiereu al Protoieriei III Capitală, ne-a declarat: "Am pierdut un mare om al Bisericii, născut pentru a fi preot şi mare duhovnic, un om erudit, un sfătuitor în toate problemele grele ale vieţii. El era acela care ştia să mă asculte, iar delicateţea lui de comportament m-a însoţit tot timpul. Niciodată nu lua hotărâri prin care să se răzbune şi totdeauna privea în preot harul lui Dumnezeu lucrător. Ştia să mustre, să certe, să îndemne. A fost, în aceeaşi măsură, părinte iubitor de fii, un om care a iubit Biserica, şi care şi-a potrivit viaţa după poruncile Bisericii. Părintele Iordache era un om de mare omenie, de fiecare dată te primea cu căldură şi avea răbdare să te ridice la înţelegerea corectă a lucrurilor. Nu ştiu să fi făcut cuiva vreun rău, dar, atât timp cât a rămas în funcţia de protoiereu, a ştiut să apere interesul Bisericii, niciodată interesul lui. Aşa l-am cunoscut, aşa l-am preţuit şi l-am întâlnit în momentul în care părintele Iordache încheia sarcina pe care o avea de îndeplinit ca protopop. Avea conştiinţa împăcată că şi-a făcut datoria. În sufletul preoţilor, părintele Iordache rămâne ca o figură luminoasă, un preot care a ştiut să-şi împlinească chemarea. Bunul Dumnezeu să-l rânduiască să slujească în cer Liturghia împreună cu îngerii".

"Ştia să îndrume preoţii"

Părintele Ioan Rădulescu, protopopul Protoieriei II Capitală, a evocat pe scurt personalitatea părintelui plecat dintre noi: "Când am primit această veste tristă, am avut un adânc sentiment de durere. A mai plecat dintre noi un bun coleg şi un bun preot. Părintele Iordache a făcut parte dintr-o generaţie de teologi străluciţi care, într-o perioadă grea, au ştiut să se integreze în Biserica Ortodoxă Română. Au fost oameni serioşi, aplecaţi spre studiu, ordonaţi, iar unii dintre ei, pentru merite deosebite, au ajuns protopopi sau consilieri. Părintele Dumitru Iordache a fost un preot şi un protoiereu de excepţie. A condus Protoieria I Capitală cu multă competenţă, cu multă bunătate şi înţelepciune şi, mai ales, a fost un bun gospodar. Ştia foarte bine cum să îndrume preoţii să-şi chivernisească bunurile din parohie. În ultima parte a vieţii, părintele protoiereu avea o sănătate foarte şubrezită care l-a ţinut un timp pe patul suferinţă. Până în ultima clipă pot să spun că a fost un excelent exemplu pentru tinerii teologi şi pentru preoţi. De aceea, în acest moment de despărţire, rog pe Bunul Dumnezeu să-l ierte şi cu drepţii să-l odihnească!"

"Trudea neştiut în ogorul Domnului"

Părintele decan Ştefan Buchiu, care este şi parohul bisericii unde a slujit părintele Iordache, ne-a vorbit cu multă emoţie despre plecarea dintre cei vii a celui care a fost păstorul enoriaşilor parohiei amintite, cu conştiinţa că toţi acei credincioşi trăiesc acum clipe dureroase: "Glasul celui ce timp de 30 de ani i-a învăţat prin predică, i-a mustrat cu blândeţe şi i-a sfătuit cu înţelepciune la scaunul spovedaniei a încetat. Dreapta care i-a binecuvântat, care a sfinţit darul euharistic al Bisericii sau care a rânduit cele de trebuinţă comunităţii credincioşilor s-a odihnit. Mintea scormonitoare şi luminătoare a grelelor şi fără de număr lucrări administrative, dar şi probleme de viaţă ale credincioşilor păstoriţi şi-a încetat lucrarea. Peste toate acestea s-a aşternut tăcerea neuitării şi regretul despărţirii, credinciosii păstrându-i vie memoria ca unui părinte iubitor şi dăruitor al celor de trebuinţa vieţii duhovniceşti".

De asemenea, părintele profesor Buchiu a făcut referire la respectul cu care părintele Dumitru Iordache şi-a cinstit înaintaşii în preoţie, "cărora le-a urmat exemplul bun sau le-a îngrijit bătrâneţile, precum venerabilului părinte Sergiu Roşca, mutat la Domnul la vârsta de 96 de ani, în urmă cu câteva luni. Pe colegii mai tineri i-a învăţat să aibă la inimă lucrarea de bună chivernisire a bisericii şi a parohiei, să asculte cu răbdare necazurile marturisite de enoriaşi".

Acelaşi părinte a spus despre regretatul preot Iordache că iubea mai presus de orice frumuseţea sfântului lăcaş de cult, îngrijindu-se în acelaşi timp şi de biserica cea nevăzută.

"Şi-a împărţit cei mai mulţi ani de preoţie între parohie şi protoierie. Trudea din greu, neştiut uneori, dar bucuros totdeauna, în ogorul Domnului fiind deschis şi săritor la orice rugăminte sau oricui venea să îi ceară sfatul şi povaţa.

Biserica noastră, ocrotită de Maica Îndurărilor şi Stăpâna îngerilor, va fi de-acum văduvită prin lipsa păstorului ei devotat, dar râvna credincioşilor şi a preoţilor slujitori va fi mereu inspirată de modelul ce l-au avut în faţă atâta vreme, iar în inimi întipărit pentru totdeauna. Îl vom adăuga de astăzi în şirul vrednicilor preoţi, pomeniţi la fiecare Sfântă Liturghie, ce au slujit din anul 1886 în prima biserică zidită în cartierul Militari", a mai spus pr. decan Ştefan Buchiu.

Împreună cu toţi cei care au transmis aceste gânduri evocatoare, rostim şi noi: Veşnică să-i fie pomenirea şi Dumnezeu să îl odihnească cu Sfinţii în Împărăţia Sa!

Elegant în discuţii şi comportament

Arhim. Timotei Aioanei a scos în evidenţă unele dintre calităţile de om şi preot ale celui trecut la Domnul: "Când am venit în Bucureşti, l-am întâlnit la unele şedinţe de Permanenţă şi pe părintele protopop Dumitru Iordache, un om venerabil. M-a impresionat prin ţinuta lui, prin înţelepciunea cu care vorbea şi prin eleganţa pe care o manifesta în discuţii şi în compartamentul cu ceilalţi. A făcut parte dintr-o generaţie cu faimă a Facultăţii de Teologie din Bucureşti, care a avut pe lângă preoţi şi profesori de teologie de vocaţie, aşa cum au fost şi părintele Dumitru Popescu sau fostul vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, părintele Armand Munteanu, şi foarte mulţi monahi, printre ei, arhimandritul Partenie Apetrei, fostul eclesiarh al Catedralei mitropolitane din Iaşi, arhimandritul Mitrofan Băltuţă, fostul exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor şi stareţ al Mănăstirii Cetăţuia, protosinghelul Longhin Pop, fostul stareţ al Mănăstirii Sihăstria şi protosinghelul Firmilian Olaru. A făcut parte din aceeaşi generaţie cu câţiva ierarhi importanţi ai Bisericii, dintr-o pleiadă de aur. Aceşti monahi din Arhiepiscopia Iaşilor mi-au vorbit deseori despre atmosfera din sânul acestei promoţii, din care a făcut parte şi regretatul protopop, atmosferă care vorbeşte despre legătura deosebită dintre monahi şi preoţii de enorie, care trebuie să coexiste în Biserică". (I. BUŞAGĂ, S. DASCĂLU, Gh. C. POPA)