Genealogia adevereşte naşterea după trup a Domnului Iisus Hristos

În Duminica dinaintea Naşterii Domnului, a Sfinţilor Părinţi după trup ai Domnului, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit cuvântul de învăţătură în paraclisul cu hramurile "Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul, Episcopul Armeniei", "Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul" şi "Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul", din Reşedinţa patriarhală.

Evanghelia care prezintă genealogia Mântuitorului ne arată că Dumnezeu are un plan de mântuire care s-a desfăşurat treptat şi în care Dumnezeu a apelat la oameni, respectându-le libertatea lor de a răspunde Lui. Pe lângă genealogia prezentată de Sfântul Evanghelist Matei, care se adresează evreilor, întrucât începe cu Avraam, genealogia Sfântului Evanghelist Luca se adresează şi altor popoare decât evreilor, pentru că se ajunge cu genealogia până la Adam, primul om creat de Dumnezeu. Ambele genealogii însă, preciza Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, vor să arate legătura după trup care există între generaţii până la Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, când se întrupează Fiul Dumnezeu şi devine Fiul Omului. De asemenea, în această enumerare a generaţiilor se distinge continuitatea părinţilor după trup ai Domnului nostru Iisus Hristos până la Iosif, logodnicul Mariei, care era din neamul lui Iuda; gruparea în trei, a câte patrusprezece neamuri, este un simbolism al lucrării tainice a Sfintei Treimi în umanitate pentru venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu Cel veşnic; iar cifra şapte, care înseamnă perfecţiunea în lumea pământească, este folosită în enumerarea generaţiilor în forma de patrusprezece, dublul cifrei şapte, întrucât aceste neamuri s-au străduit să ajungă la o anumită perfecţiune, atât în ceea ce priveşte curăţia sufletului, cât şi în ceea ce priveşte curăţia trupului. "Este de remarcat faptul că generaţiile acestea sunt generaţii de oameni drepţi, oameni ai credinţei. Patriarhul Avraam este părintele credinţei, care vede duhovniceşte prezenţa lui Dumnezeu Cel nevăzut şi merge spre o ţară făgăduită, dar necunoscută. Prin credinţă, aşa cum ne arată Apostolul de astăzi, proorocii au prezis pe Cel ce va veni, pe Iisus Hristos. Sunt patrusprezece neamuri sau generaţii ale credinţei, de la Avraam până la David, patrusprezece de la David până la strămutarea în Babilon şi de la strămutarea în Babilon la Hristos alte patrusprezece neamuri ale credinţei, ale speranţei, ale căutării şi ale aşteptării. "Aşteptând, am aşteptat pe Domnul", spune unul din drepţii Vechiului Testament. Este vorba de 42 de generaţii, de neamuri care aşteaptă în mod activ, cu speranţă, credinţă şi dor venirea lui Mesia, venirea Unsului lui Dumnezeu. Această pregătire a omenirii este o lucrarea dumnezeiască pedadagogică, totodată discretă şi consistentă", a arătat Preafericirea Sa.

Drepţii Vechiului Testament, prefigurări ale Domnului Iisus Hristos

Între drepţii Vechiului Testament, multe persoane au o semnificaţie simbolică, fiind preînchipuiri sau prefigurări ale Domnului Iisus Hristos, precum dreptul Abel, dreptul Iosif, oameni nevinovaţi; dreptul Iov, care suferă şi rabdă în suferinţă; proorocul Ilie care, înălţat la cer în carul de foc, prefigurează Înălţarea Mântuitorul Iisus Hristos la cer. "Este o lucrare pedagogică a lui Dumnezeu atât prin scriere, cât şi prin modul de a fi al unor persoane drepte, alese de Dumnezeu ca să fie modele în lume pentru pregătirea lumii spre a primi pe Hristos. În aceste 42 de neamuri există oameni cu o credinţă puternică şi cu fapte de multă jertfelnicie. Reţinem în mod desosevit faptul că între aceste persoane, enumerate de Sfântul Evanghelist Matei pe linie bărbătească, sunt pomenite şi patru femei de alt neam decât de neam evreu. Aceste patru femei, Tamara şi Rahab-cananeence, Rut-moabiteanca, şi Batşeba-din neamul hitiţilor, sunt un simbol că Dumnezeu cheamă la mântuire nu numai pe evrei, ci şi pe cei de alt neam, şi nu lucrează doar prin bărbaţi, ci şi prin femei, astfel încât în Hristos sunt chemaţi la sfinţenie şi mântuire atât bărbaţii cât şi femeile", a explicat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.

"În naşterea Mântuitorului după trup este deja inaugurată naşterea oamenilor după Duhul"

În Sinaxarul Mineiului pe luna decembrie la Duminica dinaintea Naşterii Domnului mai sunt amintiţi regi şi împăraţi, precum David şi Solomon, de asemenea prefigurări ale lucrării mântuitoare a Domnului Iisus Hristos, socotit deodată Rege şi Împărat. "Regele David este figura care face ca Iisus să fie numit fiul lui David, descendent din neamul lui David, dar şi unul care împlineşte în mod desăvârşit ceea ce era în mod parţial prefigurat sau preînchipuit de proorocul David. Avem deci drepţi, patriarhi, regi sau împăraţi şi o mulţime de prooroci ai Vechiului Testament, ca Moise, Samuel, Daniel, cei trei tineri din Babilon, care prefigurau lucrarea Preasfintei Treimi în taina Întrupării Mântuitorului Iisus Hristos şi puterea lui Dumnezeu de a izbăvi pe oameni în situaţii dificile, precum cei trei tineri din cuptorul de la Babilon şi Daniel din groapa cu lei sălbatici. Această putere mai presus de fire este amintită des în această perioadă pentru a arăta că şi Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos este una mai presus de fire, fiindcă Hristos Domnul se naşte din Fecioara Maria, dar fără sămânţă bărbătească, fără iniţiativă din partea omului. Este o lucrare dumnezeiască cerească deosebită, astfel încât în naşterea Mântuitorului după trup, de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria, este deja inaugurată naşterea oamenilor după Duhul. De aceea, în Biserica primară, sărbătoarea Naşterii şi sărbătoarea Botezului Domnului erau unite. Prin aceasta s-a arătat că Hristos Domnul, Cel născut de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria, doreşte ca oamenii să se renască în El, prin lucrarea Duhului Sfânt, să devină fii ai lui Dumnezeu după har, după cum El a devenit Fiu al Omului prin naşterea din femeie", a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Enumerarea generaţiilor, a mai arătat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, are drept scop lămurirea faptului că naşterea după trup a Domnului Iisus Hristos este una reală, în care iniţiativa nu aparţine omului, ci lui Dumnezeu, iar cine va crede Lui, va primi înfierea. De aceea, întruparea Mântuitorului Iisus Hristos are scop renaşterea omenirii prin lucrarea Sfântului Botez.