Gheorghe Tattarescu evocat în Episcopia Giurgiului

În biserica Parohiei "Buna Vestire" din Giurgiu s-a desfăşurat luni, 24 octombrie, cu binecuvântarea Preasfinţitului Ambrozie, Episcopul Giurgiului, Simpozionul Naţional "Arta renascentistă în spaţiul eclezial vlăscean - 193 de ani de la naşterea marelui pictor Gheorghe Tattarescu".

Evenimentul a fost organizat de Parohia Buna Vestire şi a reunit preoţi din eparhie, istorici, profesori, care l-au evocat pe marele pictor de biserici Gheorghe Tattarescu. George Oprescu spune că, pe vremea sa, Tattarescu era considerat "cel mai mare pictor religios, lucru de care era şi el convins, cu toate că era un om modest. Conştiinţa sa de meşteşugar onest, credinţa sa reală, dar fără avânt, educaţia sa italiană, totul contribuia ca să-l facă să prefere picturilor bătrâne, uitate prin mănăstiri, acea artă calmă, lucioasă, linsă, dulceagă şi banală pe care o adusese din Italia".

După cuvântul de deschidere rostit de părintele Tudor Georgian Bogdan, secretar eparhial al Episcopiei Giurgiului şi paroh al Bisericii "Buna Vestire", a urmat mesajul de binecuvântare al Preasfinţitul Ambrozie, Episcopul Giurgiului. Evenimentul a continuat cu o sesiune de comunicări care au evidenţiat opera cultural-artistică şi duhovnicească a acestui veritabil teolog al imaginii dumnezeieşti care a înzestrat cu pictura sa şi câteva dintre lăcaşurile de cult ale eparhiei giurgiuvene: Biserica "Buna Vestire" din Giurgiu, Biserica "Naşterea Maicii Domnului" din Letca Nouă, Biserica "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" din localitatea Clejani şi Biserica "Sfântul Muceninc Pantelimon" din localitatea Vedea.

La simpozion au participat reprezentanţi ai mai multor instituţii: Episcopia Giurgiului, Consiliul Judeţean Giurgiu, Academia Română, Muzeul Municipal din Bucureşti, Muzeul "Gh. Tattarescu" din Bucureşti, Muzeul "Teohari Antonescu" din Giurgiu, Centrul Cultural "Ion Vinea" din Giurgiu, Biblioteca "I. A. Bassarabescu" din Giurgiu, Direcţia de Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Giurgiu, Inspectoratul Şcolar Giurgiu, cadre didactice şi elevi ai şcolilor şi liceelor din municipiul Giurgiu.

Mesajul Preasfinţitului Ambrozie, Episcopul Giurgiului

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,

Preacucernice Părinte Paroh,

Distinşi invitaţi

Istoria artei icoanei este, mai întâi, istoria întâlnirii cu Dumnezeu. Ea este repetată şi nu este niciodată depăşită de timp. Icoana, aşa cum sublinia foarte frumos reputatul teolog părintele Prof. Dr. Ene Branişte, indică de fapt coborârea lui Dumnezeu în lume şi participarea omului în viaţa divină, fapt pentru care arta iconografică, fiind pusă în slujba lui Dumnezeu, nu este o artă ca oricare alta.

Meleagurile vlăscene au fost, de-a lungul veacurilor, binecuvântate cu locaşuri de cult împodobite cu pictură realizată de meşteri care au înţeles că zugrăvirea unei biserici reprezintă o teologie a imaginii la care omul este părtaş.

De fapt, aveau conştiinţa faptului că a desena "dogma" înseamnă a da trup cuvântului prin structurile intranzitive ale limbajului plastic. Dacă în actul ilustrării imaginea dogmei se realizează univoc, de-a lungul unei translaţii lineare a semnificaţiilor, în desenul dogmei participăm creator la instaurarea fiinţei vizuale a Revelaţiei cuprinsă în textul dogmatic.

Starea comuniunii desenului cu dogma se naşte din voinţa irepresibilă ce anină făptuirea iconică, de a încerca să circumscrie în desen o realitate mai presus de ea, cea a persoanei vizuale a Revelaţiei. Dogma tinde şi ea să cuprindă în articulaţiile verbale, fiinţa cuvântătoare a aceleiaşi Revelaţii. În timp ce desenul aspiră să-şi asume limpezimea verbală tocmai pentru a-şi conecta înclinarea spre ambiguitate, dogma se "contaminează" de harul vizionar al desenului, spre a-şi exalta definiţiile. Dogma creştină, expresie verbală modelată de Revelaţie, provoacă, prin alcătuirea ei antinomică, curajul de a îndrăzni şi originalitatea desenului. Prin dogmă, desenul îşi descoperă valenţele expresive. În afara ei se exprimă orb, fie în chipul unui acces, fie cu stearpă rigoare.

Printre cei ce şi-au adus o contribuţie importantă la acest proces de descoperire a dogmei în făptuirea iconică se numără şi Gheorghe Tattarescu. Istoricul şi criticul George Oprescu spune că, pe vremea sa, Tattarescu era considerat "cel mai mare pictor religios, lucru de care era şi el convins, cu toate că era un om modest. Conştiinţa sa de meşteşugar onest, credinţa sa reală, dar fără avânt, educaţia sa italiană, totul contribuia ca să-l facă să prefere picturilor bătrâne, uitate prin mănăstiri, acea artă calmă, lucioasă, linsă, dulceagă şi banală pe care o adusese din Italia". Secolul XIX a devenit unul de referinţă în pictura bisericească a acestor meleaguri. Este secolul în care câteva din locaşurile de cult vlăscene au avut şansa extraordinară de a fi zugrăvite de marele pictor Gheorghe Tattarescu. Între acestea se cuvine să amintim Biserica "Buna Vestire" din Giurgiu, Biserica "Naşterea Maicii Domnului" din Letca Nouă, Biserica "Sf. Arh. Mihail şi Gavriil" din localitatea Clejani şi Biserica "Sf. Mc. Pantelimon" din localitatea Vedea.

Privindu-i opera picturală, culorile impresionează, devin sonore, uimesc prin sobrietatea lor, formează multe nuanţe care-şi vorbesc şi, în infinita lor frumuseţe, reflectă lumina dumnezeiască. Există o întreagă ştiinţă a luminii, nu există clar-obscur, nici ceva scos în relief cu ajutorul umbrelor, pentru că în lumea icoanelor soarele nu apune niciodată, este o zi fără apus. Trupurile nemişcate, dar niciodată statice, concentrează tot dinamismul lor în privirea feţei. Orice nelinişte, gând sau tulburare a gesticulaţiei dispar dinaintea păcii lăuntrice.. Peisajul este realizat cu ajutorul formelor geometrice cele mai sumare, ca expresie a realităţii, mai curând ca expresie cosmică, el fiind fondul de pe care se detaşează omul.

Astăzi, la aproape două secole de la trecerea în viaţa cea veşnică a marelui pictor de biserici Gheorghe Tattarescu, privind opera sa iconografică pe care o descoperim aici, în Biserica Buna Vestire şi nu numai, înţelegem această realitate a exprimării creştine, numind faptul iconic – "actul de a scrie imagini".

Tocmai de aceea, opera cultural-artistică şi duhovnicească deopotrivă a acestui veritabil teolog al imaginii dumnezeieşti de dincolo de spaţiu temporal nu poate fi evidenţiată decât tot prin intermediul unui eveniment cultural duhovnicesc. Simpozionul dedicat împlinirii celor 193 de ani de la trecerea la cele veşnice a marelui Tattarescu vine să întregească tabloul unor activităţi deosebite desfăşurate în Biserica "Buna Vestire" din Giurgiu.

De aceea, salutăm cu bucurie şi felicităm pe Părintele Tudor Georgian Bogdan, Secretar eparhial şi paroh al acestui sfânt locaş, pentru iniţiativa de a organiza acest eveniment, având, totodată, nădejdea că lucrările ce vor fi prezentate cu acest prilej vor putea răspunde atât specialiştilor preocupaţi de istoria acestei zone a ţării, cât şi tuturor celor care doresc să se îmbogăţească duhovniceşte din înţelegerea, la adevărata valoare, a tuturor evenimentelor ce au marcat trecutul acestui sfânt locaş.

Cu arhiereşti binecuvântări,

†AMBROZIE,

EPISCOPUL GIURGIULUI