Hirotesii întru duhovnic la Reşedinţa Patriarhală

Cincisprezece preoţi din Arhiepiscopia Bucureştilor, care au promovat examenul de duhovnicie, au primit ieri, 26 iunie 2019, hirotesia întru duhovnic. Slujba a fost săvârșită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reşedinţei Patriarhale. 

În cuvântul de învăţătură rostit la finalul slujbei de hirotesie, Patriarhul României a subliniat că hirotesia întru duhovnic reprezintă o lucrare apostolică. „Această demnitate şi lucrare este una apostolică, pentru că Sfinţii Apostoli au primit darul de a lega şi dezlega păcatele oamenilor când Mântuitorul Iisus Hristos, în seara zilei de Înviere, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: «Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute» (Ioan 20, 21-23). Slujirea de părinte duhovnicesc a fost apoi dăruită prin Sfinţii Apostoli şi ierarhilor, iar ierarhii au oferit-o duhovnicilor iscusiţi din eparhii”, a spus Preafericirea Sa.

Îndrumător, învăţător şi luminător al sufletelor

Întâistătătorul Bisericii noastre a precizat că duhovnicul este un îndrumător, un învăţător şi un luminător al sufletelor. „Lucrarea sfântă de îndrumare a sufletelor pe calea mântuirii trebuie exercitată cu multă responsabilitate, nu superficial, nu în grabă, nu căutând ca fiii şi fiicele duhovniceşti să dezvolte un cult al personalităţii duhovnicului. Noi nu conducem lumea spre noi înşine, ci spre Hristos, de aceea noi nu trebuie să devenim obstacol între credincios şi Hristos”, a sub­liniat Patriarhul României. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a enumerat apoi trei mari virtuţi pe care duhovnicul trebuie să le arate în viaţa sa: iubirea milostivă a Tatălui care Se bucură când un păcătos se întoarce la Dumnezeu, înţelepciune evanghelică şi căldura Duhului Sfânt care vine din rugăciune: „Duhovnicul nu este un simplu învăţător, el este şi un rugător în Duhul Sfânt pentru cei pe care-i păstoreşte. Foarte adesea, oamenii ştiu în teorie ce au de făcut, dar nu întotdeauna mai au puterea duhovnicească de a pune în practică toate poruncile Evangheliei (...). Rugăciunea duhovnicului pentru fiii duhovniceşti este esenţială, pe lângă buna sfătuire. Adesea, buna sfătuire se găseşte şi în cărţi. De aceea s-a zis că atunci când nu sunt duhovnici buni, trebuie oferite credincioşilor cărţi bune. Dar în practică este nevoie ca duhovnicul să fie un rugător pentru fiii şi fiicele duhovniceşti. Sfântul Apostol Pavel spunea: «O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii până ce Hristos va lua chip în voi!» (Galateni 4, 19). Adică el se lupta cu omul vechi din fiecare fiu duhovnicesc, pentru a-l schimba, pentru a-l remodela, ca din păgân să devină un bun creştin”.

Preafericirea Sa a mai precizat că lucrarea de părinte duhovnicesc cere înţelepciune, rugăciune şi multă răbdare. „Unii oameni se schimbă mai uşor, alţii mai greu, unii se schimbă într-o lună, alţii în ani, iar alţii numai înainte de moarte. Lucrarea aceasta seamănă cu lucrarea unui medic, este o medicină duhovnicească pentru suflet (...). Sfântul Ioan Gură de Aur, care cunoştea şi canoanele mai aspre ale Sfântului Vasile cel Mare, a spus: «Nu mă interesează numărul anilor, ci vindecarea bolii, căci ce foloseşte să mai păstrăm bandajul pe rană, dacă rana s-a vindecat?» Deci, numărul anilor este orientativ pentru responsabilizarea fiilor duhovniceşti, dar cea mai sigură cale este părăsirea păcatului. Sfântul Vasile cel Mare spune că un om este cu adevărat iertat atunci când nu mai săvârşeşte păcatul respectiv”, a arătat ­Patriarhul României.