Patriarhul României a hirotesit noi duhovnici în Arhiepiscopia Bucureștilor

Unsprezece preoţi din Arhiepiscopia Bucureştilor care au promovat examenul de duhovnicie au primit miercuri, 7 aprilie 2021, hirotesia întru duhovnic. Slujba a fost săvârșită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reşedinţei Patriarhale.

În cuvântul de învăţătură rostit la finalul slujbei de hirotesie, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidenţiat faptul că, în trecut, lucrarea sau slujirea duhovnicească era destinată în special preoţilor în vârstă, care aveau mai multă experienţă. „Cu timpul însă, când s-au înmulţit şcolile teologice şi anii de studii, s-a constatat că şi pregătirea teologică a devenit mai temeinică. Este necesar însă, pe baza acestei pregătiri, să ne formăm şi să învăţăm toată viaţa. Învăţăm în continuare din Sfânta Scriptură, din scrierile Sfinţilor Părinţi, din experienţa altor duhovnici; şi învăţăm smerenie de la cei care sunt mai conştiincioşi decât noi, de la penitenţii care se pocăiesc cu mai multă ardoare şi frică de Dumnezeu şi dragoste de cele sfinte. De aceea, un duhovnic învaţă tot timpul, ­formarea sa este continuă sau ­permanentă”, a spus Părintele ­Patriarh Daniel.

În continuare, Patriarhul României a precizat că părintele duhovnicesc trebuie să fie nu doar un dezlegător de păcate, ci şi un îndrumător, asemenea unui doctor care foloseşte pentru vindecarea pacienţilor atât medicamente amare, cât şi unele dulci. „În primele veacuri ale creştinismului, preotul era mai mult un dezlegător de păcate. Cu timpul s-a constatat că nu este bine ca părintele duhovnicesc să fie un judecător care opreşte sau amână împărtăşirea, sau dezleagă pe cel ce se pocăieşte pentru a se împărtăşi. Este nevoie ca el să fie şi un îndrumător sau un doctor duhovnicesc al sufletelor. De aceea, canonul 102 Trulan spune că duhovnicul trebuie să fie ca un medic ce foloseşte când medicamente amare, când medicamente dulci. El trebuie să ştie şi să facă pogorământ, să fie şi exigent, ţinând seama de vârsta, temperamentul, caracterul celor care se spovedesc. Nu totdeauna vârsta biologică are corespondent vârsta duhovnicească. Sunt oameni cu o vârstă biologică mai înaintată, dar nu au suficientă înţelepciune duhovnicească”, a arătat Preafericirea Sa.

De asemenea, Întâistătătorul Bisericii noastre a precizat că duhovnicul trebuie să fie un om de echilibru, care să evite extremele. „Duhovnicul să nu fie nici prea sever, dar nici prea îngăduitor. Scopul este unul singur: îndreptarea credincioşilor. Biruinţa este mare când omul părăseşte păcatul. S-a constatat că şi Părinţii care au dat la început canoane mai aspre, ca Sfântul Vasile cel Mare, precizează că aplicarea acestora se face şi potrivit intensităţii pocăinţei fiecărui penitent (...). Unii Părinţi, pe lângă oprirea de la împărtăşanie pentru o vreme a celor care au păcătuit mai grav, le-au cerut penitenţilor să facă şi metanii, semne ale pocăinţei, iar mai târziu s-a cerut ca pocăinţa să fie completată cu filantropia. Deja, în Noul Testament, Sfântul Apostol Iacov spune că milostenia acoperă o mulţime de păcate. De pildă, dacă cineva a fost neglijent, trebuie să fie mai atent, cei care s-au făcut vinovaţi de avort trebuie să ajute la creşterea copiilor celor care au copii mulţi. Cu alte cuvinte, trebuie îndreptate lucrurile prin fapte. Nu doar regretul psihic sau psihologic este suficient, ci trebuie şi fapte ale milei creştine arătate. Dacă cineva a furat pentru că a fost lacom, trebuie învăţat să fie darnic şi milostiv. Celui care este zgârcit trebuie să i se dea canon să fie mai generos, mai milostiv, celui care este mânios trebuie să i se dea canon să fie mai paşnic, să postească şi să se smerească”, a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Totodată, Preafericirea Sa a subliniat că duhovnicul trebuie să-şi pună mai întâi nădejdea în Dumnezeu nu în propria sa inteligenţă, cultură sau faimă. „Duhovnicul trebuie să-i pomenească în rugăciune pe toţi cei care se spovedesc la el şi să le ceară şi lor să se roage pentru el. Este vorba de harul lui Dumnezeu care lucrează în comuniune. Adesea, se constată că rezultatul nu este imediat, roadele unei bune duhovnicii se văd în timp, după o vreme mai îndelungată. De aceea, trebuie şi multă răbdare pe lângă înţelepciune. Trebuie înţelepciune din Scripturi şi din experienţa sfinţilor, rugăciune şi răbdare cu speranţă, deoarece unii dintre credincioşi doresc să se schimbe, dar nu pot imediat”, a arătat Preafericitul Părinte ­Patriarh Daniel.

La final, Preafericirea Sa le-a oferit clericilor hirotesiţi întru duhovnic cartea de cult Molitfelnic, o cruce de binecuvântare şi trei cărţi apărute recent la Editura BASILICA a Patriarhiei Române.