Hram de Înălţarea Sfintei Cruci la Sădinca

Unul dintre aşezămintele monahale mai noi din Arhiepiscopia Sibiului şi-a sărbătorit marţi, 14 septembrie, hramul. Programul slujbelor religioase de la Schitul Sădinca, aşezat pe unul dintre dealurile Podişului Secaşelor, a culminat cu Sfânta Liturghie oficiată de Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, care a binecuvântat pelerinii veniţi în număr mare şi a rostit un bogat cuvânt de învăţătură despre Sfânta Cruce şi cinstirea ei în Ortodoxie.

De sărbătoarea "Înălţarea Sfintei Cruci", singurul aşezământ monahal din Arhiepiscopia Sibiului care şi-a sărbătorit hramul a fost loc de pelerinaj şi rugăciune pentru câteva sute de credincioşi din împrejurimile Sibiului şi chiar din locuri mai îndepărtate din judeţele Argeş şi Alba Iulia. Sărbătoarea Schitului Sădinca, comuna Loamneş, din judeţul Sibiu, a fost încununată de Liturghia arhierească oficiată ieri, 14 septembrie, de Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, din care au făcut parte arhimandritul Visarion Joantă, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Sibiului, arhimandritul Ilarion Urs, stareţul Mănăstirii "Brâncoveanu" de la Sâmbăta de Sus, protopopul de Sălişte, părintele Ioan Ciocan, stareţul schitului, protosinghelul David Stoica şi preoţii de la parohiile din satele învecinate. Printre invitaţii de seamă s-a numărat şi primarul comunei Loamneş, Maria Greavu.

Sfânta Liturghie a fost oficiată pe o scenă amenajată în faţa bisericii schitului din satul Sădinca, o veche aşezare românească din zona Sibiului, care, din păcate, se confruntă cu mari probleme demografice. Răspunsurile la strană au fost date de corul psaltic al Catedralei mitropolitane din Sibiu.

"Acest lemn este purtător de viaţă"

În cuvântul de învăţătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, IPS Laurenţiu a subliniat importanţa sărbătorii pentru viaţa creştinilor, amintind evenimentul istoric al găsirii Sfintei Cruci de împărăteasa Elena, de cinstirea ei de credincioşi, precum şi simbolismul însemnării cu Sfânta Cruce, ca fiind cel mai concentrat act de slăvire a lui Hristos şi de mărturisire de credinţă.

"Noi înţelegem prin Sfânta Cruce mai multe lucruri. Întâi de toate, preţuim acest lemn pe care a curs sângele Mântuitorului Iisus Hristos şi a devenit dătător de viaţă. Acest lemn se află astăzi împărţit în toată lumea, avem şi la Catedrala mitropolitană din Sibiu un fragment în racla cu moaşte. Ştim că acest lemn este purtător de viaţă pentru că l-a avut pe Hristos răstignit pe el. Dar ne amintim nu doar de semnul acesta, ci de patima Mântuitorului Iisus Hristos pe Cruce şi ştim de fapt că, după lucrarea Sa de propovăduire şi descoperire a cuvântului dumnezeiesc, El Însuşi fiind Dumnezeu desăvârşit, a urmat jertfa Sa", a spus Părintele Mitropolit. În continuare, ierarhul a explicat semnificaţia semnului Sfintei Cruci, pe care credincioşii ortodocşi îl fac nu doar ca rugăciune şi cinstire, ci şi ca act de mărturisire. "Semnul Crucii, dacă îl facem corect, este un semn de cinstire adus lui Hristos, este o mărturisire de credinţă şi o rugăciune scurtă şi simplă, dar profundă. Cele trei degete unite simbolizează pe Dumnezeu Cel Unul în trei Persoane, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Cele două degete coborâte în palmă ne amintesc de cei doi strămoşi ai noştri, Adam şi Eva, care au fost în Rai, dar l-au pierdut, dar simbolizează şi pe Mântuitorul Hristos, Care a fost şi om, şi Dumnezeu şi Care a venit pe pământ pentru mântuirea noastră. Cu pecetea Treimii ne însemnăm fruntea, inima şi umerii, adică puterile fizice. Aşadar, în rugăciunea pe care o spunem când ne facem cruce, dăruim lui Dumnezeu ceea ce-I aparţine Lui: mintea, inima şi puterea fizică. Prin însemnarea cu Sfânta Cruce dovedim că aparţinem lui Hristos. În acelaşi timp facem şi o mărturisire de credinţă. Mărturisim atunci când ne însemnăm fruntea că Dumnezeu-Tatăl, principiul Sfintei Treimi, aşa cum mintea este principiul vieţii noastre, L-a trimis pe Hristos în lume, act simbolizat de lăsarea mâinii în jos. Fiul venind din iubire, pentru că inima unde coborâm mâna este lăcaşul iubirii, ne-a mântuit, S-a înălţat de-a dreapta lui Dumnezeu-Tatăl, act simbolizat de ducerea mâinii pe umărul drept pentru ca ultima însemnare pe umărul stâng să reprezinte biruinţa asupra vrăjmaşilor", a explicat IPS Laurenţiu.

Viaţă monahală într-un sat părăsit

Stareţul David Stoica a mulţumit Părintelui Mitropolit, soborului de preoţi şi tuturor credincioşilor pentru participarea la hram. Părintele David i-a oferit în dar Înalt Preasfinţitului Laurenţiu o mantie arhierească, pentru a arăta preţuirea de care se bucură ierarhul atât din partea vieţuitorilor de la Sădinca, dar şi din partea oamenilor apropiaţi de schit. Sărbătoarea s-a încheiat prin mulţumirile aduse de primarul Maria Greavu tuturor credincioşilor care vin la Sădinca şi fac uitat faptul că localitatea este tot mai părăsită, iar prin schitul zidit aici îşi recapătă frumuseţea şi vitalitatea de altădată. Schitul de la Sădinca a fost înfiinţat în 2006, cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Mitropolit Laurenţiu. În apropiere de vechea biserică a satului, a fost zidit actualul lăcaş de cult care a fost sfinţit în 2007 şi corpul de chilii care se află în curs de finalizare. Biserica a fost pictată în 2008 de artiştii Petru Brăduţ Dumbrăveanu şi Andreea Daniela Comanici. De-a lungul vremii, obştea schitului număra mai mulţi monahi, însă în zilele noastre vieţuiesc la Sădinca doar doi monahi.

"A fost o adevărată sărbătoare"

Deşi înfiinţat de numai câţiva ani, Schitul Sădinca devine un important loc de pelerinaj în Ardeal, la sărbătoarea "Înălţarea Sfintei Cruci". Iată ce ne-au mărturisit câţiva pelerini:

Ilie Dancu, 44 de ani:

"Am venit la Schitul Sădinca pentru prima oară duminica trecută şi mi-a plăcut foarte mult, încât am dorit să particip şi astăzi la slujba de la hram. A fost o adevărată sărbătoare şi m-am mirat să văd atât de mulţi pelerini."

Aurelia Vintilă, 64 de ani:

"Sunt pentru prima dată la o mănăstire şi mă simt minunat. Trăiesc momente unice şi simt o linişte lăuntrică. Slujba a fost înălţătoare."

Mihai Roza, 20 de ani:

"Toate slujbele oficiate de un ierarh sunt deosebite. Ne simţim foarte bine la slujbă. Este uimitor cât de repede s-au pus la punct lucrurile la acest schit. Este un loc frumos, liniştit şi unde te reculegi."