Hram de tradiţie la Dorobănţia şi Ungureni

Praznicul Sfântului Ierarh Nicolae aduce cu sine alese bucurii duhovniceşti pentru credincioşii parohiei craiovene Dorobănţia, care îşi vor cinsti mâine patronul. Sfântul locaş, de curând restaurat, va fi resfinţit de Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei. Alături de Biserica „Sfântul Nicolae“ - Dorobănţia, alte cinci locaşuri de închinare din Cetatea Băniei îşi vor serba hramul.

Anul acesta au fost finalizate lucrările de restaurare a Bisericii „Sfântul Nicolae“ - Dorobănţia din Craiova. Amploarea evenimentului este una istorică pentru viaţa parohienilor, care au participat cu mic, cu mare la realizarea proiectului, alături de pr. Gheorghe Zamfir, parohul bisericii. Împlinirea acestei lucrări se doreşte a fi prinos de mulţumire sfântului ocrotitor, prăznuit de Biserica noastră mâine, 6 decembrie. Sărbătoarea va fi deplină prin prezenţa IPS Părinte Mitropolit Irineu, care, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, va săvârşi slujba de resfinţire.

Însemnări de pe vechi ceasloave

Biserica „Sfântul Nicolae“ - Dorobănţia ocupă un loc de cinste în istoria oraşului Craiova. Există documente care atestă existenţa ei de la anul 1760, sub forma unei bisericuţe din lemn, făcând parte dintre cele 33 de locaşuri de lemn amintite de Dionisie Fotino şi de Dionisie Eclesiarhul. Un lucru cu totul inedit sunt mărturiile desprinse din „vechile ceasloave“. Aşa se face că însemnările identificate pe cărţile liturgice ale bisericii arată că ea era prezentă în viaţa credincioşilor mahalalei Dorobănţia încă din anul 1782. Astfel, în Mineiul lunii septembrie, pe filele 1-9, se găseşte următoarea însemnare: „Acest minei al lui septembrie este al sfintei Biserici «Sfântul Nicolae» ce este ctitor dumnealui răposatul clucer Constantin Fotescu. Şi am scris ca să se ştie. Septembrie 30, 1782 Popa Novac“.

Printre vechile cărţi de slujbă care s-au păstrat de-a lungul timpului la Biserica Dorobănţia se numără şi o valoroasă Evanghelie tipărită în vremea domnitorului Ştefan Cantacuzino, la 1682. Însemnările care se găsesc pe filele acestei valoroase cărţi liturgice aduc argumente importante despre viaţa şi existenţa istorică a celor trei biserici. Alte informaţii legate de viaţa credincioşilor din mahalaua Dorobănţiei se pot desprinde şi din alte însemnări cuprinse şi în celelalte cărţi de cult (mineie, ceasloave etc.). Astfel, din mineiul lunii octombrie, tipărit la Râmnic, din fila 122, aflăm că au fost cumpărate pentru biserică mai multe podoabe şi obiecte liturgice, înainte de serbarea hramului. După o altă însemnare, scrisă pe fila 97 a Mineiului din luna octombrie (tipărit în 1778 la Râmnic de către Episcopul Chesatie, sub domnitorul fanariot Alexandru Ipsilanti) aflăm că în anul 1848, în curtea Bisericii „Sfântul Nicolae“ - Dorobănţia funcţiona o şcoală de copii sub directa grijă a lui Dimitrie Popescu, dascălul bisericii. Dintr-o altă însemnare, din anul 1874, aflăm că şcoala din curtea bisericii continua să existe, desfăşurându-şi eficient activitatea.

Biserica „Sfântul Nicolae“ - Ungureni

Un alt locaş de închinare aşezat sub ocrotirea Sfântului Nicolae este şi Biserica Ungureni. Se numără printre bisericile-monumente istorice din Cetatea Băniei, fiind aşezată în partea de miazăzi a oraşului, la intersecţia Calea Caracalului cu Drumul Peştilor, lângă cimitirul Ungureni, nu departe de parcul Romanescu. Aici străjuieşte de mai bine de 200 de ani. Numele de „Ungureni“ se leagă de un vechi obicei al ciobanilor, care poposeau în această zonă pentru a-şi vinde oile.

Puţini dintre locuitorii Craiovei ştiu că atât Biserica Ungureni, cât şi cimitirul cu acelaşi nume, de alături, au o istorie comună. La prima vedere am fi tentaţi să credem că ambele sunt legate de denumirea locului, dar istoria merge mult mai departe, existând argumente nescrise care le leagă de identitatea unui cioban care a poposit aici cu turmele sale. Potrivit unei legende, transmisă din generaţie în generaţie, printre locuitorii acestei zone, ciobanul transilvănean, ungureanul, aşa cum era cunoscut de localnici, a poposit cu turmele sale la marginea cetăţii. A fost primul dintre păstorii care aveau să se stabilească în această zonă. Simţind nevoia unui loc în care să-şi poată pleca genunchii pentru rugăciune, ciobanul ungurean ar fi ridicat aici, cu cheltuială proprie, o frumoasă bisericuţă din lemn, pisania arătând clar acest lucru: „Din cauza robiei străine, ciobanul a fugit pe poteci şi drumuri numai de el ştiute, a ajuns aici şi drept recunoştinţă a ridicat din temelie această biserică“. Noua ctitorie a luat hramul „Sfântul Nicolae“, dar, potrivit legendei, toţi o cunosc cu numele de Ungureni, „a Ungureanului“ sau „a Ungurelului“. Legenda mai spune că viaţa ciobanului a rămas permanent legată de viaţa ctitoriei sale, purtând de atunci aceeaşi pecete şi curgând amândouă la fel de zbuciumate.

Tot de identitatea acestui personaj de legendă se leagă şi existenţa cimitirului Ungureni, aşezat la numai câţiva paşi de biserică.

Între locaşurile craiovene închinate Sfântului Nicolae se mai numără: Biserica Brânduşa,  „Sfântul Nicolae“ - Amaradia, „Sfântul Nicolae“ - Craioviţa I şi vechea biserică a Mănăstirii Coşuna. Despre acestea vom vorbi în pagina de mâine a ediţiei noastre. (Diac. Ioniţă Apostolache)