Hram la biserica Sfântului Antonie, Curtea Veche

La Biserica Domnească "Sfântul Antonie - Curtea Veche" din Capitală, a fost sărbătorit ieri al doilea hram. La această sărbătoare a participat şi Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a rostit un cuvânt de binecuvântare. Sute de pelerini au venit să se închine la icoana făcătoare de minuni a Sfântului Cuvios Antonie cel Mare.

Sărbătoarea hramului a început de duminică seara cu scoaterea în procesiune a icoanei făcătoare de minuni a Sfântului Cuvios Antonie cel Mare de către părintele arhimandrit Veniamin Goreanu, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. După oficierea Vecerniei şi a Litiei, părintele arhim. Veniamin Goreanu a evidenţiat faptele minunate din viaţa Sfântului Cuvios Antonie cel Mare, făcătorul de minuni, pe care noi îl chemăm adesea în rugăciune atunci când suntem în necaz. "Cuviosul Antonie cel Mare s-a retras din lume şi a petrecut mai bine de 30 de ani în post, rugăciune, înfrânare şi cu multe ispite din partea diavolului. Dar şi aici credincioşii nu l-au lăsat în pace, au început să vină la el şi să-i ceară rugăciune pentru diversele lor neputinţe, unii erau demonizaţi, alţii erau cuprinşi de neputinţe trupeşti sau se aflau în înşelare, pe toţi Sfântul Cuvios Antonie îi povăţuia ca să meargă pe calea lui Hristos, arătându-le că nu există altă cale şi nu există altă bucurie decât bucuria duhovnicească, şi nu există alt mijloc de a te face plăcut lui Dumnezeu decât despovărându-te de patimi şi urmând lui Hristos, fiindcă toate din lumea aceasta nu pot bucura omul. Pentru că omul a fost creat de Dumnezeu cu vocaţii spre cele duhovniceşti şi, dacă nu are cele duhovniceşti, se află în întristare, în înstrăinare şi adesea chiar în suferinţă. Numai cei care au pe Hristos pot pregusta din această stare de bucurie pe care le-o dă Dumnezeu ca Unul care a creat pe om", a spus părintele arhim. Veniamin.

După o viaţă îndelungată, la vârsta de 105 ani, Cuviosul Antonie cel Mare, cunoscându-şi sfârşitul, şi-a povăţuit ucenicii, care erau cu miile în locurile şi mănăstirile pe care le-a înfiinţat, să păstreze dreapta credinţă, să caute să se ferească de ispitele şi înşelăciunile diavolului pentru că numai aşa vor putea să dobândească cele veşnice în locul celor vremelnice. "Să urmăm şi noi exemplul vieţii lui şi să nu ne speriem atunci când diavolul ne încearcă, ne ispiteşte fie prin cei din casele noastre şi din apropierea noastră, să stăm tari în credinţă la Dumnezeu şi numai aşa vom putea primi ajutor, bucurie şi pace în sufletele noastre", a îndemnat arhim. Veniamin Goreanu.

"Sfântul Antonie cel Mare, dascăl al întregii lumi creştine"

Sărbătoarea hramului a continuat ieri cu săvârşirea Sfintei Liturghii de Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. La finalul Sfintei Liturghii, clericii şi credincioşii prezenţi l-au întâmpinat pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care a rostit un cuvânt de învăţătură, sublinind că Sfântul Cuvios Antonie cel Mare, care este sfântul întregii creştinătăţi, şi-a petrecut viaţa în multă rugăciune, smerenie, postire şi nevoinţă. "În timpul ostenelilor sale, Sfântul Cuvios Antonie cel Mare a primit mai multe daruri duhovniceşti. Cel dintâi dar pe care l-a primit a fost darul înţelepciunii dumnezeieşti. O gândire dreaptă, curată, nepătimaşă şi de o maturitate deosebită. A ajuns la ceea ce spune Sfântul Apostol Pavel că noi avem gândul sau gândirea lui Hristos. Aceasta este înţelepciunea dumnezeiască, spre deosebire de înţelepciunea omenească adunată din cărţi. Avea gândirea lui Hristos, adică gândea aşa cum gândeşte Dumnezeu şi împreună cu Dumnezeu şi nu separat de Dumnezeu. Multa rugăciune înseamnă unirea minţii omului cu Dumnezeu, iar când mintea se uneşte cu Dumnezeu, se luminează prin harul lui Dumnezeu şi se transmite ei înţelepciunea lui Dumnezeu. Al doilea dar pe care l-a primit Sfântul Antonie cel Mare a fost darul vederii mai înainte. El s-a făcut văzător cu duhul, încât vedea la distanţă de zeci de kilometri ce fac oamenii, ce se întâmplă cu ei şi darul vederii viitorului, ce se va întâmpla în viitor în viaţa societăţii şi în viaţa oamenilor. Şi atât de mare era darul profetic al vederii duhovniceşti al viitorului, încât a profeţit despre călugării din zilele din urmă, că vor avea case cu multă frumuseţe, eleganţă, confort şi nu se vor deosebi de oamenii din lume decât prin haine. Dar totuşi vor rămâne câţiva care vor păstra duhul, zice el, al stării noastre călugăreşti. Cununa acestora va fi cu atât mai strălucitoare, cu cât au luptat cu ispitele veacurilor din urmă cele mai grele. Un al treilea dar primit de la Dumnezeu este darul vindecării bolnavilor. A vindecat o mulţime de bolnavi trupeşti şi boli sufleteşti. A vindecat o mulţime de oameni demonizaţi, cu smerenia lui multă şi cu rugăciunea lui puternică", a spus Preafericirea Sa.

Sfântul Antonie cel Mare a fost un dascăl al întregului Egipt, dar şi al întregii lumi creştine. "Sfântul Antonie cel Mare era un om al rugăciunii puternice şi al unei încrederi deosebite în iubirea, prezenţa şi lucrarea lui Dumnezeu, adesea el se ruga lui Dumnezeu să-i descopere ce trebuie să facă. El unea mintea lui cu mintea lui Hristos. Rugăciunea minţii, invocarea numelui lui Iisus are ca scop unirea raţiunii umane cu Dumnezeu Logosul sau Raţiunea divină", a menţionat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.

Demonii se temeau de Sfântul Antonie cel Mare

Sfântul Antonie cel Mare este o pildă de rugăciune pentru toţi creştinii. El venea în mijlocul oamenilor cu sufletul plin de prezenţa iubirii milostive a lui Dumnezeu, cu inima şi cu mintea plină de lumina Duhului Sfânt. S-a luptat foarte mult cu demonii, încât nu mai avea nici o teamă faţă de ei, chiar îi pedepsea, încât unii demoni aveau teamă faţă de el, iar arma biruinţei demonilor este smerenia. Patriarhul Bisericii noastre a reliefat că Sfântul Antonie cel Mare a acordat o atenţie deosebită semenului, nu numai lui Dumnezeu, pentru că el vedea în fiecare om chipul lui Dumnezeu. "Sfântul Antonie cel Mare spune că drumul nostru spre Dumnezeu nu poate ocoli pe semenul nostru, pe omul de lângă noi, pentru că pe Dumnezeu nu-L vedem, dar pe semenul nostru îl vedem, şi adesea Dumnezeu lucrează prin oamenii care vin spre noi, anume ca noi să nu iubim numai pe Dumnezeu, ci să iubim ca şi Dumnezeu, pe toţi oamenii pentru că sunt creaţi după chipul lui Dumnezeu şi sunt chemaţi la fericirea veşnică în Împărăţia Sa", a spus Preafericirea Sa.

Părintele Patriarh Daniel a explicat de ce această biserică de mir are hramul Sfântului Cuvios Antonie cel Mare, părintele părinţilor monahi. "La un moment dat, când a ars închisoarea, au fost salvate două icoane, dintre care una este aici, icoana Sfântului Antonie cel Mare. Nu este chiar întâmplătoare întâmplarea, pentru că în limba română întâmplarea nu se numeşte hazard, ci vine de la templu, de la tâmplă, de la lăcaşul sfânt, şi anume că întâmplarea nu este un eveniment decis de oameni, ci este şi deasupra sau alături de voinţa lor, are loc un eveniment pe care oamenii nu-l înţeleg pe moment, ci mai târziu, dar într-un sens duhovnicesc. Această icoană a Sfântului Antonie cel Mare care se afla într-un penitenciar era ea însăşi un dascăl al pocăinţei şi al rugăciunii şi, în acelaşi timp, un doctor care vindeca boli trupeşti şi sufleteşti şi elibera pe oameni din legăturile suferinţei venite de la boli sau de la demoni, de la patimi păcătoase. În închisoare, Sfântul Antonie chema pe cei închişi, pe cei ce erau chemaţi la penitenţă în penitenciar. Cuvântul penitenciar se referă la penitenţă, la pocăinţă pentru faptele rele săvârşite şi este înţeles penitenciarul ca loc de salvare, de schimbare a modului de a gândi şi de a făptui", a explicat Preafericirea Sa.

La final, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a oferit muzeului bisericii cinci medalii emise de Banca Naţională a României cu chipurile patriarhilor Bisericii Ortodoxe Române în argint masiv şi volumul, "Autocefalie, libertate şi demnitate". Ca semn de binecuvântare din partea Preafericirii Sale, credincioşii au primit câte o iconiţă cu chipul Sfântului Antonie cel Mare.

La al doilea hram al Bisericii "Sfântul Antonie - Curtea Veche" din Capitală au venit sute de pelerini care s-au grăbit cu nădejde mare să se închine la icoana făcătoare de minuni a Sfântului Cuvios Antonie cel Mare, aşezată spre cinstire într-un loc special din curtea bisericii. "Am venit să mă închin la icoana făcătoare de minuni a Sfântului Cuvios Antonie cel Mare cu rugămintea ca să ne ocrotească şi să ne ajute să trecem peste toate ispitele diavolului şi ale lumii acesteia pentru a ne învrednici la sfârşitul vieţii noastre de adevărata bucurie, anume cea întru Hristos", a mărturisit Cristina Popescu, pelerină la Biserica "Curtea Veche".

Cea mai veche biserică din Bucureşti

"Biserica "Sfântul Antonie - Curtea Veche" a fost construită în anul 1559 de Mircea Ciobanu şi soţia sa, Doamna Chiajna. Biserica se evidenţiază prin arhitectura ei şi prin faptul că a fost în apropierea palatului voievodal, ea fiind o biserică domnească întru începuturi. Biserica "Sfântul Antonie cel Mare - Curtea Veche" are şi un muzeu parohial, inaugurat anul trecut", a spus părintele Gheorghe Zaharia. Aici se află o icoană cu Sfânta Treime la Stejarul Mamvri de la 1715, realizată în timpul domnitorului Ştefan Cantacuzino, care face parte din catapeteasma bisericii. De asemenea, mai există în muzeul bisericii o anaforniţă dăruită bisericii de Sfântul Constantin Brâncoveanu, precum şi alte obiecte de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi din întreg secolul al XIX-lea.