Hram la Catedrala episcopală din Oradea

Prăznuirea Sfântului Ierarh Spiridon, episcopul Trimitundei, a însemnat un moment de mare bucurie pentru municipiul Oradea, dar şi pentru întreaga eparhie, la sărbătorirea, pentru întâia oară, a unuia dintre hramurile paraclisului de la demisolul Catedralei episcopale "Învierea Domnului".

Pe 6 decembrie 2010, de sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae, paraclisul de la demisolul noii Catedrale episcopale din Oradea a primit, la iniţiativa Preasfinţitului Sofronie, Episcop al Oradiei, ca noi ocrotitori, trei mari sfinţi ierarhi făcători de minuni şi taumaturgi: Nicolae al Mirelor Lichiei, Spiridon al Trimitundei şi Nectarie din Eghina. După numai şase zile, în 12 decembrie, în Duminica a XXVIII-a după Rusalii, paraclisul a prăznuit pe unul dintre sfinţii patroni, Sfântul Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei.

În ciuda frigului de afară, a ninsorii şi a gheţii, sute de credincioşi dreptmăritori orădeni au participat la acest hram, ce s-a bucurat de prezenţa Întâistătătorului Eparhiei Oradiei, Preasfinţitul Părinte Sofronie, care a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească, înconjurat de un sobor de 12 ieromonahi şi preoţi şi trei diaconi. În cadrul slujbei, Preasfinţia Sa a hirotonit pe diaconul Lucian Bîrneţ în treapta preoţiei, pe seama metocului "Sfântul Arhidiacon Ştefan", din localitatea Urseşti, dependent de Mănăstirea Izbuc.

"Vedem în această pericopă istoria Bisericii"

În predica rostită după citirea pericopei evanghelice, chiriarhul Oradiei a tâlcuit înţelesurile duhovniceşti ce se desprind din textul evanghelic care "ni-L arată pe Dumnezeu-Tatăl ca stăpân al casei, Care face cină. Îl trimite pe slujitorul Său, Fiul lui Dumnezeu, ca să-i cheme la masă, vestindu-i pe cei poftiţi la cină că toate sunt gata, toate sunt pregătite. Aceasta înseamnă că istoria acestei lumi se va fi încheiat, pilda ne vorbeşte despre timpurile în care Împărăţia cerurilor va fi inaugurată cu putere, când istoria acestei lumi se va încheia, pământul se va sfârşi". Preasfinţia Sa a explicat că "noi vedem în această pericopă istoria Bisericii, şi anume: Tatăl Îl trimite pe Fiul. Fiul merge în lume să invite pe oameni la cină. Prima dată îi invită pe cei care erau pregătiţi, adică poporul israelitean, care primise Legea. Nu merge întâi la întreg poporul, ci la cei care cunoşteau Legea şi se sileau să o împlinească, cărturarii, fruntaşii poporului, fariseii, care cunoşteau şi împlineau Legea. Dar răspunsurile sunt descumpănitoare, toţi refuzând, în mod politicos, invitaţia. Nu vin la cina stăpânului pentru că au ceva mai bun de făcut. Dacă ne uităm şi comparăm invitaţia la cină cu motivele pentru care aceasta a fost refuzată, ne dăm seama că pricinile care au oprit cele trei tipologii de oameni să vină la cină sunt foarte legate de acest pământ, adică de istoria care se va sfârşi, de ceea ce îl atrage pe om în această lume: pământuri, averi, o viaţă familială îndestulătoare şi suficientă sieşi, în care nu mai este loc pentru Dumnezeu".

Astfel, "Dumnezeu a creat lumea pentru oameni, ca să fie loc al dialogului Său de iubire cu oamenii, nu se mărgineşte la acele elite spirituale care au primit Legea şi o împlineau. Şi vine a doua invitaţie, către săracii şi marginalizaţii lumii, din pieţe, care sunt chemaţi la cină. Aceştia sunt mulţimile de oameni care Îl urmau pe Mântuitorul pentru că Acesta le făcea bine, îi hrănea, îi îndestula, îi mângâia, le vorbea despre Împărăţia cerurilor. Şi tot a mai rămas loc la masă. Astfel că stăpânul îşi trimite sluga la răspântii de drumuri, la garduri, la cei care se aflau la marginea lumii spirituale a vremii în care vorbea Mântuitorul, şi aceştia suntem noi, neamurile, toate neamurile, chemate la Cina din Împărăţia lui Dumnezeu, la Cina cea de Taină, la ospăţul euharistic, la ospăţul milei lui Dumnezeu", a arătat PS Sofronie care a adăugat: "Cina este masa de la apusul istoriei, când răsare Împărăţia cerurilor, este ospăţul euharistic de la Sfânta Liturghie, vestind mai înainte cum are să fie la sfârşit. Aceasta este Împărăţia cerurilor: o cină fără de sfârşit, în care Dumnezeu Îşi împărtăşeşte dragostea Sa şi energiile Sale necreate, dându-Se spre hrană tuturor celor care Îi vor fi acceptat invitaţia la cină". "Cu alte cuvinte, cu toţii suntem poftiţi acum, înainte de Crăciun, să înţelegem de ce a venit Hristos în lume, că lumea aceasta are o curgere şi că, la un moment dat, istoria ei se va încheia şi se va inaugura Împărăţia pentru care a venit pe pământ, ca trimis şi slujitor al lui Dumnezeu, Hristos Iisus Mântuitorul, ca să ne invite la masa ce nu va avea sfârşit niciodată", a spus PS Sofronie.

Sfântul Spiridon aleargă la cei care îl cheamă în ajutor

De asemenea, "invitaţia la cină este, tainic vorbind, o invitaţie la a ne împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului. De aceea, această pericopă evanghelică se citeşte în această perioadă a anului bisericesc, pentru ca şi cei care nu se împărtăşesc des cu Preacuratele lui Hristos Taine măcar acum să-şi pregătească sufletele şi trupurile aşa cum se cuvine, pentru a se putea împărtăşi", iar "răspunzând invitaţiei la Cină, sfinţii au flămânzit şi au însetat după Hristos, sfinţindu-se prin împărtăşirea cu Hristos, Care a fost şi rămâne pentru ei viaţă, lumină, mâncare îndestulătoare şi, mai ales, cină de taină, ospăţ euharistic", a spus Ierarhul Oradiei, arătând că "aşa a făcut şi sfântul pe care astăzi îl prăznuim, Sfântul Ierarh Spiridon, episcopul Trimitundei, mare făcător de minuni care, şi în zilele noastre, aleargă la toţi cei care îl cheamă în ajutor, aducând alinare şi mângâiere, dovadă fiind încălţămintele sale, ce sunt schimbate în fiecare an, fiind tocite şi pline cu urme de pământ".

"Am ales ca acest paraclis, de la demisolul noii Catedrale episcopale din Oradea, să fie ocrotit de Sfântul Spiridon, dimpreună cu Sfântul Ierarh Nicolae şi Sfântul Ierarh Nectarie, pentru ca, sporind evlavia pentru Sfântul Spiridon, cetatea Oradiei să fie şi mai binecuvântată, prin rugăciunile şi prezenţa tainică a acestui sfânt.

Aceasta nu întâmplător deoarece, omagiind în acest an Crezul ortodox, Sfântul Spiridon a fost participant la Sinodul întâi Ecumenic de la Niceea, el demonstrând filosofilor ce erau acolo, cu multă simplitate şi putere, dogma Sfintei Treimi, folosindu-se de o cărămidă pe care, ridicând-o, prin rugăciune, a transformat­o în cele trei elemente constitutive: apa ce s-a scurs, pământul ce a rămas în mâna sfântului şi focul ce s-a ridicat spre cer. Aşadar, cum cărămida una este, alcătuită din trei elemente, tot aşa şi Preasfânta Treime una este, un singur Dumnezeu, întreit în Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh".

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Sofronie a hirotesit pe noul hirotonit în treapta preoţiei, Lucian Bîrneţ, întru duhovnic. În încheierea cuvântului festiv rostit după Dumnezeiasca Liturghie, ierarhul Oradiei a adresat credincioşilor prezenţi alese urări de sănătate, bucurii sfinte şi îndemnul la spovedanie şi împărtăşirea cu Sfintele Taine, chemând binecuvântarea lui Dumnezeu şi ajutorul Sfântului Ierarh Spiridon pentru întreg clerul şi poporul dreptmăritor din Eparhia Oradiei.