Botezătorul Ioan sărbătorit la Reşedinţa Patriarhală

La sărbătoarea Nașterii Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, luni, 24 iunie, Altarul de vară al Reședinței Patriarhale și-a sărbătorit cel de-al doilea hram. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. După citirea pericopei evanghelice a zilei, Preafericirea Sa a rostit un cuvânt de învățătură despre viața Sfântului Proroc Ioan Botezătorul și despre lucrarea la care a fost chemat de Dumnezeu. De asemenea, a vorbit despre Sfântul Ierarh Niceta de Remesiana, păstor duhovnicesc al strămoșilor noștri daco-romani.

Din soborul de slujitori care s-au rugat împreună cu Patriarhul României la Sfânta Liturghie au făcut parte arhim. Paisie Teodorescu, vicar administrativ patriarhal; arhim. Andrei Anghel, consilier patriarhal; protos. Lucian Bujor, inspector eparhial; arhid. Maxim Țifui, consilier eparhial; arhid. Constantin Hurjui și arhid. Ștefan Sfarghie.

Patriarhul României a arătat că sărbătoarea numită în popor „Sânzienele” sau „Drăgaica” ne prezintă cum Dumnezeu a ales în planul Său de mântuire pe Sfântul Proroc Ioan ca să fie Înaintemergător și Botezător al Mântuitorului Iisus Hristos. „Evanghelia de la Luca, pe care am ascultat-o, ne arată că nașterea Sfântului Ioan Botezătorul a fost minunată, că părinții săi, Zaharia și Elisabeta, care erau înaintați în vârstă, sufereau mult și erau triști pentru că nu aveau copii, dar s-au rugat în mod deosebit ca Dumnezeu să le dăruiască un copil. Pe când Zaharia tămâia în templul din Ierusalim, un înger i s-a arătat și i-a spus că va avea un fiu, care se va numi Ioan. Dumnezeu a fixat prin înger numele acestui copil care avea să se nască. Numele Ioan vine de la ebraicul Iohanan, care înseamnă «cel miluit de Dumnezeu», «Dumnezeu a avut milă» sau «cel iubit de Dumnezeu». Îngerul îi mai spune că acest fiu se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei sale, va fi mare înaintea lui Dumnezeu, va chema poporul la întoarcere spre Dumnezeu, adică la pocăință, și nu va gusta băutură amețitoare. Îngerul prevede nu numai numele și lucrarea, ci și viața sa ascetică plină de înfrânare, post, nevoință și viață aspră. El a dorit mai întâi să fie îmbrăcat în veșmântul ascultării de Dumnezeu, al smereniei și al împlinirii voii Lui”, a spus Preafericirea Sa.

Îndată după nașterea pruncului, preotul Zaharia, fiind plin de Duhul Sfânt, a profețit că acesta va întoarce pe mulți dintre fiii lui Israel la Dumnezeu și inimile părinților spre copii: „Aceasta este o profeție plină de sens duhovnicesc. Nu se întorc inimile copiilor spre părinți, ci ale părinților spre copii, ceea ce înseamnă că Sfântul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan, a profețit că unii dintre evrei vor deveni creștini, adică generația veche se va întoarce spre generația nouă din Israel. Această generație nouă sau noul Israel este Biserica, credința în Iisus Hristos”.

Misiunea Sfântului Ioan Botezătorul

Misiunea Sfântului Ioan Botezătorul a fost să-L arate poporului pe Mesia și să-L mărturisească drept Fiul lui Dumnezeu: „Încă din copilărie s-a retras în pustia Iudeei și hrana sa era foarte sumară: lăcuste și miere sălbatică. Îmbrăcămintea sa era o haină aspră din păr de cămilă încinsă cu o curea. Sfântul Ioan este o prefigurare sau preînchipuire a monahismului, a asceților de mai târziu din pustie. El s-a pregătit în rugăciune, post și priveghere și când a împlinit vârsta de 30 de ani a ieșit la propovăduire. În părțile Iordanului a început să-i cheme pe oameni la pocăință, spunându-le că s-a apropiat Împără­ția cerurilor și îndemnându-i să-și schimbe viața. El cheamă la înnoire duhovnicească, la schimbarea comportamentului social. Dar mulți­mile care vin la Iordan să se boteze în apă cu botezul pocăinței sunt înștiințate că el îi botează cu apă spre pocăință, dar va veni Cineva mai mare decât el, Căruia el nu este vrednic să-I dezlege cureaua încălțămintei, Care îi va boteza cu Duh Sfânt și cu foc. Aceasta arată că el este Înaintemergător al lui Mesia și pre­gătește calea Domnului”, a spus Preafericirea Sa.

Două adevăruri de credință prorocite de Sfântul Ioan

În continuare, Patriarhul României a explicat motivele pentru care Sfântul Ioan este pomenit și în rândul prorocilor. „El a prorocit două adevăruri mari: venirea Duhului Sfânt în chip de limbi de foc («Eu vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încăl­țămintelor. El vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc») și faptul că jertfa Mântuitorului Iisus Hristos pe Cruce va avea loc la sărbătoarea Paștilor iudaice, când se sacrifica mielul pascal («Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii»). Prin aceasta, Sfântul Ioan Botezătorul profețește că jertfa Mântuitorului este legată de timpul serbării Paștilor iudaice, în interiorul cărora El a instituit Paștele creștin sau Paștile creștine sau Sfânta și Dumnezeiasca Euharistie, când a identificat pâinea și vinul cu Trupul și Sângele Său ca anticipație a jertfei pe Cruce și a Învierii Sale”, a explicat Preafericirea Sa.

În încheiere, Întâistătătorul Bisericii noastre a arătat că Sfântul Ioan Botezătorul este rodul rugăciunilor părinților săi înaintați în vârstă, un om al rugăciunii, postului, înfrânării și vieții duhovnicești foarte severe și cel care are conștiința unei chemări, a unei misiuni sfinte: pregătirea căii Domnului Iisus Hristos, botezarea Lui în râul Iordan și mărturisirea dumnezeirii Lui.

Sfântul Niceta de Remesiana, păstor duhovnicesc al strămoșilor noștri

De asemenea, Patriarhul României a vorbit şi despre Sfântul Niceta de Remesiana, un ierarh străromân pomenit în fiecare an de Biserica noastră la 24 iunie. „Sfântul Ierarh Niceta a fost episcop în orașul Remesiana timp de 48 de ani, între 366 și 414. A fost un fel de apostol al daco-romanilor, un păstor duhovnicesc al strămoșilor noștri din nordul Dunării (Dacia Felix) și din sudul Dunării (Dacia Mediterranea). A compus cântări bisericești simple, pe înțelesul poporului, în limba latină, dintre care cea mai cunoscută, care a ajuns până la noi, este «Te Deum laudamus» («Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm»). A scris mai multe cateheze, una referindu-se la folosul cântării psalmilor și al cântărilor bisericești, a apărat dreapta credință, a hirotonit preoți, a zidit biserici, a răspândit credința în mijlocul daco-romanilor, dar și al păgânilor care veniseră ca popoare migratoare în părțile Daciei, goții și hunii. O parte dintre ei s-au convertit ca urmare a predicii și lucrării misionare a Sfântului Niceta de Remesiana”.

Totodată, Preafericirea Sa a invocat mijlocirea acestui sfânt pentru românii din Serbia, urmași ai daco-romanilor păstoriți de Sfântul Niceta de Remesiana: „Există până astăzi în Valea Timocului, pe valea Dunării, în Serbia, comunități românești care au viață neîntreruptă de pe timpul Sfântului Niceta de Remesiana. Ne rugăm ca Dumnezeu, prin rugăciunile sale, să-i păzească pe românii de pretutindeni, dar mai ales pe cei din Valea Timocului, din Serbia de astăzi, care mărturisesc credința și se străduiesc să slujească în limba română, uneori în situații mai dificile. De aceea, cerem ajutorul Sfântului Niceta de Remesiana pentru românii din Serbia actuală, urmașii daco-romanilor creștini din secolele 4-5 și următoarele”.

Altarul de vară al Reședinței Patriarhale a fost sfințit de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în anul 2010. Principalul hram este „Învierea Domnului“, iar cel de-al doilea ocrotitor este Sfântul Proroc Ioan Botezătorul, deoarece în grădina interioară a reședinței se află o statuie din bronz, replică a celebrei sculpturi „Saint Jean-Baptiste enfant” („Sfântul Ioan Botezătorul copil”), din anul 1861, a artistului Paul Dubois.