Hramul celei mai vechi biserici din Capitală

Biserica „Sfântul Anton”-Curtea Veche, Paraclis Patriarhal, din Bucureşti, şi-a sărbătorit ieri, 17 ianuarie 2019, ocrotitorul spiritual, pe Sfântul Cuvios Antonie cel Mare. Sfânta Liturghie a fost oficiată în ziua hramului celei mai vechi biserici din Capitală de Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de slujitori.

În ajunul sărbătorii, miercuri, 16 ianuarie, credincioşii care au venit să se închine în Biserica Domnească „Sfântul Anton”-Curtea Veche au participat la tradiţionala procesiune cu icoana făcătoare de minuni şi sfintele moaşte ale Sfântului Antonie cel Mare. Aceasta s-a desfăşurat în Piaţa „Sfântul Anton” din Centrul Vechi al ­Capitalei, până la locul unde s-a aflat vechea biserică a Sfântului Antonie, ce a ars în incendiul de la 1847.

A doua zi, joi, 17 ianuarie, când se face pomenirea Sfântului Antonie cel Mare, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, s-a aflat în mijlocul comunităţii. Ierarhul a săvârşit Sfânta Liturghie, iar la final le-a vorbit credincioşilor prezenţi despre viaţa şi virtuţile Sfântului Antonie, mare părinte al monahismului răsăritean, explicând că monahismul poate fi caracterizat ca dăruire sau încredinţare totală a vieţii lui Dumnezeu. „Monahismul este o dorinţă care s-a manifestat întotdeauna în istoria neamului omenesc conştient că există şi trăieşte sub pronia lui Dumnezeu. Şi în sânul poporului evreu au existat mulţi oameni care au trăit în aceleaşi condiţii în care au trăit şi călugării creştini. În troparul Sfântului Antonie se pomenesc atât virtuţile Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, cât şi ale Sfântului Ioan Botezătorul, pentru că cei doi sfinţi ai Legii Vechi reprezintă prototipurile ideale ale vieţuirii călugăreşti. De aceea imnograful a considerat că Sfântul Antonie cel Mare întruchipează în regula vieţii sale extrem de aspre atât virtuţile şi ostenelile Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, mare apărător al legii lui Moise, cât şi calitatea esenţială a Sfântului Ioan Botezătorul, aceea de a pregăti calea Domnului. Sfântul Cuvios Antonie cel Mare a pregătit şi a deschis, prin vieţuirea sa, dar şi prin regulile pe care le-a dat ucenicilor care l-au urmat, căile monahismului creştin care a fost numit elita Bisericii”, a reliefat Preasfinţia Sa.

În continuare, ierarhul a amintit de prorocirile din Vechiul Testament referitoare la înflorirea pustiului prin apariţia monahismului creştin.

„Mântuitorul Iisus Hristos a spus celor care-L ascultau: «Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte se vor adăuga vouă». Aici găsim şi tâlcul modului de vieţuire al călugărilor în ­pustiu. Cum să trăieşti într-un loc fără apă, fără verdeaţă, fără posibilitatea grădinăritului? Una din binecuvântările pe care le-au primit aceşti călugări nevoitori a fost tocmai aceasta. Ei au căutat mai întâi mântuirea sufletului şi ­Împărăţia cerurilor şi Dumnezeu le-a răspuns încă din viaţa aceasta pământească, oferindu-le ­într-un loc pustiu şi fără de apă cele necesare vieţuirii. La slujba Botezului Domnului, când s-au citit Paremiile, am auzit un text referitor la momentul când Dumnezeu va face ca pustiul să înflorească. Şi în Vechiul Testament există mai multe prorociri cu privire la aceasta, iar ele se referă la apariţia monahismului şi la dezvoltarea lui în sute de mănăstiri. Pustiurile din Palestina, din Siria şi Egipt au înflorit sute de ani, până la venirea islamului, prin multele comunităţi de călugări şi de călugăriţe, care au ales să se nevoiască, nu în lume, unde aveau toate resursele necesare vieţuirii, ci în pustiu. Acolo, omul nu mai este cucerit de nimic din lumea aceasta. Singura lui realitate, singurul lui dialog este doar cel purtat cu Dumnezeu în rugăciune şi nevoinţele sale sfinte”, a precizat ierarhul.

De asemenea, Preasfinţia Sa a subliniat că în luna ianuarie Biserica pomeneşte mai mulţi sfinţi ai pustiului egiptean. „Aceşti sfinţi ne îndeamnă ca şi noi în lume, în familie, la locul de muncă, în viaţa de zi cu zi să cultivăm dragostea noastră faţă de Dumnezeu, Care ne-a adus la existenţă, Care ne ţine în existenţă prin pronia Sa şi Care ne cheamă la existenţă veşnică în Împărăţia cea netrecătoare a Preasfintei Treimi”, a spus Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul.

La final, Preasfinţia Sa i-a felicitat pe toţi aceia care poartă numele de Antonie sau derivate din acest nume.

Parohia a oferit în ziua hramului pentru credincioşi 1.600 de sarmale şi ceai.