Hramul comunităţii surzilor din Bucureşti

Persoanele cu deficienţe de auz din întreaga ţară şi-au sărbătorit ieri, 12 februarie, ocrotitorul, pe Sfântul Ierarh Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei. În Bucureşti, comunitatea surzilor s-a adunat la Biserica „Sfântul Elefterie“-Vechi, unde Sfânta Liturghie a fost transpusă în limbajul mimico-gestual de un sobor de preoţi de caritate.

Numeroşi credincioşi din Bucureşti şi din ţară cu deficienţe de auz au participat ieri la sfintele slujbe, care au fost transpuse în limbajul mimico-gestual la Biserica „Sfântul Elefterie“-Vechi din Capitală de către preoţi din Bucureşti, Râmnicu-Vâlcea, Piteşti, Alexandria şi Galaţi. După oficierea Sfintei Liturghii şi a slujbei Parastasului în limbajul mimico-gestual, pr. Ion Graur, de la Parohia „Sfânta Muceniţă Filofteia“ din Galaţi, şi-a exprimat bucuria de a sluji în mijlocul persoanelor deficiente de auz şi a explicat că această slujire în limbaj mimico-gestual a fost săvârşită şi de preotul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, care, mut fiind până la naşterea fiului său, slujea prin semne la templu.

„Este îmbucurător faptul că Biserica i-a adus sub dragostea şi bucuria pe care le are faţă de toţi credincioşii ei. Spre deosebire de slujirea unui preot într-o comunitate de auzitori, unde atunci când rosteşti cuvântul, îl şi trăieşti, în timpul slujirii în limbajul mimico-gestual lucrurile sunt cu totul altfel, pentru că nu numai gestul transmite cuvântul care este reprezentat şi, astfel, trebuie ca şi trăirea, şi fizionomia, şi labiolectura să fie în concordanţă pentru a exprima cu adevărat acea stare pe care Sfânta Liturghie o aduce în inima unui auzitor“, a precizat preotul de caritate Ilie Mirel, al comunităţilor surzilor din Bucureşti. 

În întreaga ţară sunt aproape 350.000 de persoane cu deficienţe de auz şi vorbire, aici fiind incluşi şi cei hipoacuzici sau cei care au uşoare probleme de auz sau vorbire, dintre care 6.000 în Bucureşti, iar ceea ce îşi doresc cel mai mult este să aibă biserici unde să se poată ruga şi preoţi cunoscători ai limbajului mimico-gestual. „Este important să avem o biserică în Bucureşti, pentru că este locul unde mă întâlnesc cu Dumnezeu în limbajul meu, unde Îl simt şi comunic cu Dumnezeu prin gesturi şi prin semne. Înainte, când eram mică, veneam mai rar la biserica comunităţii ortodoxe a surzilor din Bucureşti, de care am auzit la ora de religie, însă, începând să-L cunosc şi să-L simt pe Dumnezeu, am început să vin duminical la biserică în ultimii trei ani. Aceasta mă ajută pentru că Îl comunic pe Dumnezeu semenilor mei prin modul de trăire atât acasă, cu cei din jur, cât şi la şcoală“, a spus Ana Florentina Mina. 

„Comunicarea noastră în biserică şi catehizarea credincioşilor deficienţi de auz este o problemă atât pentru noi, cât şi pentru cei care îşi asumă responsabilitatea faţă de noi. A comunica cu Dumnezeu în Dumnezeiasca Liturghie şi a mărturisi bunătatea lui Dumnezeu prin semne şi gesturi sunt o mare bucurie pentru noi“, a explicat Dobre Marian, cel care transpune în limbajul mimico-gestual cântările şi textele de la strană.

La final, credincioşii au primit câte o icoană a Maicii Domnului, iconiţe şi buletinul parohial aniversar, după care au participat la agapa frăţească.