Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Hramul istoric al Bisericii Domnești din Bucureşti

Hramul istoric al Bisericii Domnești din Bucureşti

Galerie foto (55) Galerie foto (55) Știri
Un articol de: Emilian Apostolescu - 25 Mar, 2021

Biserica Domnească „Sfântul Anton”-Curtea Veche din Bucureşti şi-a sărbătorit joi, 25 martie, hramul istoric, cu ocazia praznicului Bunei Vestiri. Prea­sfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, a săvârşit Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur unită cu Vecernia, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, pe un podium din ­vecinătatea bisericii.

Credincioşii prezenți la hramul istoricei biserici din centrul Capitalei s-au bucurat atât de oficierea slujbei de hram, cât şi de cuvântul de învăţătură al ierarhului, care a explicat semnificaţia profundă a evenimentului care a stat la baza acestui mare praznic. Astfel, Prea­sfințitul Părinte Ieronim Sinaitul şi-a început cuvântul amintind faptul că sărbătoarea Bunei Vestiri reprezintă un prilej de bucurie în perioada de pocăinţă a Postului Mare: „Este o zi minunată, pricinuită de un eveniment despre care un sfânt al secolului 20 spunea că este un adevărat miracol. În lumea noastră sunt multe miracole şi mistere, între ele numărându-se şi această minunată întâmplare, care a fost îndelung pregătită: este vorba despre hotărârea lui Dumnezeu ca Fiul şi Cuvântul Său, Cel mai înainte de veci, să Se întrupeze şi să vină pe pământ. Acest lucru a fost necesar pentru că omul pe care l-a creat a fost o fiinţă ­înaltă şi frumoasă, dar în care chipul Său s-a întunecat prin neascultare, nepostire şi păcat.

Această întâmplare deosebită a fost rânduită de Dumnezeu încă de când oamenii au fost izgoniţi din grădina Raiului, de când legătura omului cu Creatorul său s-a întrerupt şi omul a devenit înclinat spre a încălca voia divină. Cu toate acestea, nu a fost acela momentul final al parcursului uman. Atunci i s-a spus diavolului că femeia îi va zdrobi capul, în sensul în care sfatul cel rău şi păcatul vor avea un sfârşit cândva, în viitor, şi cea care a fost la început neascultătoare şi a îndemnat la rău va reuşi acest lucru. Nu era vorba despre Eva însăşi, ci despre firea feminină care, printr-o nouă Evă, avea să fie ascultătoare de Dumnezeu. Aceasta nu era alta decât Fecioara Maria”.

În continuare, ierarhul a tâlcuit cuvintele pericopei evanghelice, arătând legătura dintre cele două evenimente prezentate, acela al zămislirii Sfântului Ioan Botezătorul şi al Bunei Vestiri aduse de Arhanghelul Gavriil Fecioarei Maria: „La şase luni după minunea zămislirii Elisabetei, soţia arhi­ereului Zaharia, Arhanghelul o vizitează pe Fecioara Maria, aducându-i cea mai bună vestire din istoria omenirii, împlinirea promisiunii făcute de Dumnezeu cu atât de mult timp în urmă. Prin lucrarea Fecioarei Maria, ­care reprezenta atât neamul omenesc căzut, cât şi acceptarea o­menirii de a coopera cu Dumnezeu, vine la noi o bucurie veşnică, anume că Fiul lui Dumnezeu, Cel născut mai înainte de timp din Tatăl, fără de mamă, ajunge acum pe pământ şi Se naşte cu trup omenesc din mamă, fără de tată pământesc. În acest lucru constă măreţia acestui praznic, după cum observă şi Sfântul Maxim Mărturisitorul. Nu prăznuim ză­mislirea unei persoane obişnu­ite şi de aceea nu a fost nevoie decât de participarea firii omeneşti în întâmpinarea harului Prea­sfân­tului Duh prin care Fiul lui Dumnezeu Se pogoară şi asumă umanitatea din trupul Fecioarei. Acesta este un eveniment cu totul extra­ordinar, motiv pentru care s-au petrecut şi minunile respective, atât cu Zaharia şi Elisabeta, cât şi cu Sfinţii Ioachim şi Ana, întrucât atunci era plinirea vremii, timpul cel mai potrivit, de­spre care Profetul Isaia vorbea când a spus: «Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele lui Emanuel»”.

În încheiere, ierarhul a adăugat: „Transfigurarea omului, iniţiată prin evenimentul prăznuit astăzi, schimbarea lui în bine şi împuternicirea cu toate darurile cereşti nu se puteau realiza decât prin ajutorul lui Dumnezeu. Vestea primită de Fecioară de la Dumnezeu, prin intermediul îngerului, nu a venit ca un imperativ, ca o poruncă, ci a fost acceptată de aceasta cu smerenie. Nici o poruncă dumnezeiască sau sfat evanghelic nu este împlinit de om fără consimţământul său. În delicateţea şi măreţia Sa, Dumnezeu nu dictează şi nu forţează, ci dăruieşte omului daruri de mare preţ, către care tânjim cu toţii”.

La final a fost săvârşită o slujbă de pomenire pentru toţi ctitorii, slujitorii şi enoriaşii lăcaşului de închinare. Preasfinţitul ­Părinte Ieronim Sinaitul i-a felicitat pe părinţii slujitori pentru efortul pastoral depus până în prezent. La rândul său, părintele paroh Gheor­ghe Zaharia i-a mulţumit ierarhului pentru prezenţă şi binecuvântare, amintind faptul că biserica ocrotită de Maica Domnului a rezistat mai bine de patru secole vitregiilor istoriei: „Timp de 462 de ani, acest lăcaş de închinare, cel mai vechi din Bucureşti, a fost ocrotit de Maica Domnului. Biserica a trecut prin numeroase calamităţi, prin perioade bune şi mai puţin bune, însă ne bucurăm astăzi de existenţa ei şi, iată, am adus mulţumire ctitorilor acesteia prin slujba de pomenire oficiată”.