Hramul Mănăstirii Antim din Capitală

Duminica Tuturor Sfinţilor este hramul istoric al bisericii Mănăstirii Antim din Capitală. Ieri, sărbătoarea obştii monahale, dar şi a numeroşilor credincioşi bucureşteni care vin să se roage în ctitoria Sfântului Antim Ivireanul, a fost binecuvântată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a rostit un cuvânt de învăţătură la finalul Sfintei Liturghii şi a sfinţit fântâna şi camerele tehnice de distribuţie a apei potabile din curtea interioară a mănăstirii.

În ziua hramului, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de către un sobor din care au făcut parte părintele arhim. Dionisie Constantin, consilier patriarhal la Atelierele Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, protosinghelul Vicenţiu Oboroceanu, stareţul Mănăstirii Antim, arhim. Chiril Lovin, redactor coordonator la Departamentul Carte de cult din cadrul Editurilor Patriarhiei Române, protosinghelul Varsanufie Jebura, consilier patriarhal la Tipografia Cărţilor Bisericeşti, precum şi alţi preoţi şi diaconi.

În cuvântul de învăţătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că Duminica Tuturor Sfinţilor a fost rânduită de către Biserică în prima duminică după Pogorârea Duhului Sfânt pentru trei motive principale. Primul motiv constă în rostul şi rodul Pogorârii Duhului Sfânt, şi anume sfinţirea oamenilor care cred în Domnul Iisus Hristos şi împlinesc voia Lui în viaţa lor. „Duminica Tuturor Sfinţilor ne arată că Duhul Sfânt are un singur dor, şi anume să sfinţească pe toţi oamenii care cred în Hristos şi să-i ducă de la chipul lui Dumnezeu în ei la asemănarea cu Dumnezeu. Toţi oamenii sunt creaţi după chipul lui Dumnezeu, dar la asemănarea cu El, adică la sfinţenie, ajung prin conlucrarea lor cu harul dumnezeiesc, precum au ajuns sfinţii“, a explicat Preafericirea Sa.

Al doilea motiv îl reprezintă unitatea Bisericii lui Hristos, întemeiată prin Pogorârea Duhului Sfânt şi reliefată în comuniunea şi conlucrarea tuturor sfinţilor, la care se adaugă toţi credincioşii care împlinesc în viaţa lor Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos, adică dreapta credinţă şi dreapta vieţuire. „Această unitate a Bisericii, ca o sfântă comuniune a tuturor sfinţilor, este subliniată în această zi de prăznuire din Duminica Tuturor Sfinţilor. Sfinţii nu trăiesc izolat, ci în comuniune, în conlucrare şi în comunicare, prin harul lui Dumnezeu, cunoscând fiecare viaţa celuilalt şi împărtăşindu-se toţi laolaltă de slava, iubirea, pacea şi bucuria Preasfintei Treimi“, a mai subliniat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.

Al treilea motiv pentru care Duminica Tuturor Sfinţilor a fost rânduită după Duminica Pogorârii Duhului Sfânt, a mai precizat Patriarhul României, este tainica legătură harică între sfinţii canonizaţi şi cei necanonizaţi de către Biserică, între sfinţii cunoscuţi şi cei necunoscuţi oamenilor, dar cunoscuţi de către Dumnezeu. „Există o mare taină a lui Dumnezeu privitoare la sfinţii încă necunoscuţi nouă. Pe unii Dumnezeu îi face cunoscuţi în mod minunat, în foarte scurt timp, la câţiva ani după moartea lor. Pe alţii, după 300, 400 de ani sau chiar mai mult, printr-un vis, printr-o vedenie, prin descoperirea moaştelor sfântului respectiv, prin vindecări, prin minuni săvârşite în locul în care se află moaştele sfântului respectiv sau prin alte împrejurări. Altora Dumnezeu le-a hărăzit să fie cunoscuţi sau descoperiţi lumii doar la a Doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos, când va veni în slavă cu sfinţii îngeri şi cu cei 12 Apostoli ca să judece viii şi morţii, a cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. Sfântul Macarie cel Mare spune în Omiliile sale că acum slava Împărăţiei cerurilor se află ascunsă tainic în sufletele sfinţilor, iar la a Doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos, când cerul şi pământul, pe care le cunoaştem acum, se vor transforma într-un cer nou şi pământ nou, cu totul înduhovnicite, slava Împărăţiei cerurilor se va arăta şi prin trupurile sfinţilor. De altfel, unii sfinţi s-au învrednicit încă din timpul vieţii pământeşti să trăiască momente ale prezenţei slavei luminii necreate dumnezeieşti, aşa cum se vede în viaţa Sfintei Teodora de la Sihla sau a Sfântului Serafim de Sarov. E tainic ascunsă slava Împărăţiei cerurilor în sufletele sfinţilor, dar ea se va arăta şi prin trupurile lor transfigurate la a Doua venire a lui Hristos, şi astfel se împlinesc cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care spune că «viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu şi când Hristos, Care este viaţa voastră, Se va arăta, atunci şi voi împreună cu El vă veţi arăta întru slavă» (Col. 3, 3-4). Aceasta este taina mare a Bisericii, sfinţirea neamului omenesc“, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

La finalul cuvântului de învăţătură, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dăruit obştii monahale, în semn de preţuire pentru activitatea rodnică, mai multe cărţi liturgice, istorice şi duhovniceşti, apărute recent la editurile Patriarhiei Române. De asemenea, în numele obştii monahale, protosinghelul Vicenţiu Oboroceanu, stareţul Mănăstirii Antim din Capitală, a dăruit Preafericirii Sale o icoană cu Sfinţii Martiri Brâncoveni.