Hramul Mănăstirii Brebu din Episcopia Caransebeşului

În Duminica a XIX-a după Rusalii, Mănăstirea Brebu şi-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Preasfinţitul Lucian, Episcopul Caransebeşului, a săvârşit Sfânta Liturghie în altarul de vară al mănăstirii, înconjurat de un numeros sobor de preoţi şi diaconi, în prezenţa unui număr impresionant de pelerini. De asemenea, chiriarhul a binecuvântat lucrările executate la biserica mănăstirii.

În cadrul Sfintei Liturghii, părintele duhovnic Leontie Loluţă a fost hirotesit protosinghel, iar maica stareţă Magdalena Ghindaş a primit Diploma de onoare "Sfântul prooroc Ilie Tesviteanul".

Mănăstirea Brebu a luat fiinţă în anul 1997 din iniţiativa administraţiei locale a comunei Brebu, precum şi a credincioşilor din această comună, care au donat terenul numit Valea Popii, necesar construirii unui aşezământ monahal. Piatra de temelie pentru biserica mănăstirii a fost pusă în toamna anului 1997, de către IPS Laurenţiu, pe atunci Episcop al Caransebeşului, aceasta fiind definitivată şi sfinţită în anul 1999, prin osteneala monahiei Sofronia Crâşmar. Au contribuit la desăvârşirea construcţiei sfântului lăcaş obştea monahală şi credincioşii din Brebu, Soceni, Ezeriş, Cornuţel, Ruginosu, precum şi alţi oameni de bună credinţă din Reşiţa şi Caransebeş. "Am participat cu aleasă bucurie şi mulţumire sufletească la hramul acestei mănăstiri importante din eparhia noastră. O mănăstire care s-a maturizat duhovniceşte şi s-a dezvoltat din punct de vedere administrativ. Considerăm că acest aşezământ monahal îşi îndeplineşte cu prisosinţă menirea misionară între cele două municipii importante din eparhie: Reşiţa şi Caransebeş", a arătat Preasfinţitul Lucian.

Biserica schitului a fost construită între anii 1997 şi 1998, iar Schitul Brebu a fost ridicat la rangul de mănăstire de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 2000, la propunerea chiriarhului locului. Biserica a fost înfrumuseţată şi consolidată între anii 2006 şi 2011, prin osteneala monahiei Magdalena Ghindăş, stareţa mănăstirii, şi a ieromonahului Leontie Loluţă, slujitorul acestei mănăstiri, dimpreună cu obştea monahală.