Hramul Mănăstirii Săraca

La praznicul Bunei Vestiri, numeroşi credincioşi din întreg Banatul şi-au îndreptat paşii spre mănăstirea istorică de la marginea localităţii timişene Şemlacul Mic. Copii, tineri şi bătrâni, cu toţii au înălţat rugăciuni Maicii Domnului în noul paraclis al Mănăstirii Săraca, ce şi-a serbat cu acest prilej hramul.

Încă de la orele di­mi­ne­ţii, localnici din comuna Gătaia, precum şi din satele învecinate, dar şi credincioşi veniţi de mai departe au trecut pragul sfântului lăcaş pentru a participa la slujba de hram, oficiată de arhimandritul Climent Vântu, stareţul aşe­ză­mân­tului, şi părintele Ioan Pri­să­cean, protopopul Detei, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi. Alături de aceştia, au participat şi mai mulţi credincioşi timişoreni veniţi în pelerinaj prin purtarea de grijă a Centrului eparhial din Timişoara. După oficierea Sfintei Liturghii, în cadrul căreia numeroşi credincioşi au primit împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, a fost să­vâr­şită Taina Sfântului Maslu de obşte. Răspunsurile la sfintele slujbe au fost date de grupul coral „Teoforos“ al Arhiepiscopiei Timişoarei, condus de diac. Ion Alexandru Ardereanu. În finalul programului liturgic, toţi cei prezenţi au luat parte la o agapă frăţească în trapeza mănăstirii.

Noul paraclis al aşezământului, cu hramul „Buna Vestire“, a fost contruit între anii 2000 şi 2005, fiind târnosit de Prea­sfin­ţitul Lucian, Episcopul Caransebeşului, pe atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei. Lucrările de pictură au fost finalizate doi ani mai târziu, în anul 2007, şi au fost binecuvântate de Preasfinţitul Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei. Odorul cel mai de preţ al Mănăstirii Săraca îl reprezintă însă biserica

veche cu hramul „Schimbarea la Faţă“, care datează de la ju­mă­ta­tea secolului al XV-lea, fiind ridicată pe locul unui lăcaş mai vechi. Aceasta a fost rezidită din piatră şi cărămidă în 1443 de către călugărul Macarie de la Tismana, trimis aici de Sfântul Nicodim (de la Tismana), şi apoi renovată în 1730 de către Giuriciko Lazarevici şi fiii săi, Nicolae şi Chiriac. Pictura bisericii datează din 1730 şi este realizată de zugravii Andrei, fiul său Andrei, Ioan şi Chiriac, vrednici urmaşi ai iconografiei bizantine din ţara noastră. Prin bogata sa istorie, dar şi prin armonia deosebită a discretelor elemente bizatine ce îmbogăţesc podoaba sa artistică, străvechea biserică a Mănăstirii Săraca reprezintă cel mai reprezentativ lăcaş de cult din cuprinsul Arhiepiscopiei Timişoarei. (George Giurgiu, Valentin Birău)