Hramul Mănăstirii Tuturor Sfinţilor din Capitală

După rânduiala liturgică, în prima duminică după praznicul Pogorârii Duhului Sfânt se face pomenirea tuturor sfinţilor. În această duminică, Mănăstirea Antim din Bucureşti şi-a sărbătorit hramul, momentul fiind marcat prin săvârşirea Sfintei Liturghii de către Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, care a rostit un cuvânt de învăţătură în care a explicat temeiurile rânduirii unei duminici speciale în care sunt pomeniţi toţi sfinţii.

Ctitoria Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul din centrul Capitalei, aşezată sub ocrotirea tuturor sfinţilor, şi-a serbat duminică, 14 iunie, hramul, prilej cu care Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, a săvârşit Sfânta Liturghie în Altarul de vară amenajat în pridvorul bisericii mănăstirii, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi din obştea mănăstirii.

În cuvântul de învăţătură rostit după Sfânta Liturghie, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a explicat de ce în această duminică se face pomenirea tuturor sfinţilor: „Părinţii Bisericii au rânduit ca prima duminică după praznicul Pogorârii Duhului Sfânt să fie închinată tuturor sfinţilor deoarece ei sunt rodirea cea mai evidentă a prezenţei şi lucrării harului Duhului Sfânt în Biserica lui Dumnezeu. Pomenirea tuturor sfinţilor în cadrul acestei sărbători are două raţiuni deosebite. În primul rând este necesar să fie subliniată importanţa comuniunii sfinţilor. Întreaga lume este creată şi îndreptată spre comuniune. Din experienţa comuniunii dintre Persoanele Sfintei Treimi s-a născut şi ideea creării omului, pentru ca iubirea dintre cele Trei Persoane să se extindă şi la făptura creată. Singurătatea sărăceşte fiinţa umană, cu excepţia celei voluntare, adică liber asumate, cum este cazul monahilor, deoarece oamenii sunt chemaţi la comuniune de iubire. Sfinţii, indiferent de momentul şi locul în care au trăit pe pământ, în Împărăţia cerurilor, unde este lumina Sfintei Treimi, ei alcătuiesc o comuniune desăvârşită. Este vorba despre Biserica triumfătoare a lui Dumnezeu. 

Al doilea motiv pentru care a fost aşezată această duminică de pomenire a tuturor sfinţilor este faptul că, în ciuda mulţimii sfinţilor cunoscuţi, trecuţi în calendar şi în sinaxare, mulţi dintre cei care s-au făcut bineplăcuţi lui Dumnezeu nu sunt cunoscuţi după nume. Sunt consemnate numele celor mai reprezentativi, ale celor care au constituit motiv de întărire a credinţei celorlalţi. Dar, în primele trei secole de persecuţie, au murit sute de mii de creştini. Din acest motiv, Biserica, oricât de atentă ar fi, nu poate consemna numele tuturor celor care, mai ales prin moarte martirică sau prin suportarea unor persecuţii, au mărturisit cu propria viaţă credinţa în Hristos. De asemenea, în discreţie absolută, mulţi creştini, nu doar în satul de odinioară, ci şi astăzi, trăiesc cu intensitate sfânta credinţă şi vieţuirea creştină, oameni pentru care legea supremă a vieţii lor este Evanghelia Mântuitorului Hristos”. Totodată, Preasfinţia Sa a subliniat faptul că pomenirea sfinţilor în Biserică are şi un rol pedagogic, viaţa lor aleasă şi faptele iubirii lor fiind modele pentru viaţa tuturor creştinilor. „Împlinirea poruncilor Evangheliei ne aduce nouă, oamenilor, aceleaşi calificative pe care Mântuitorul Iisus Hristos le-a adresat Apostolilor Săi: «fraţi», «prieteni» sau «casnici» ai Săi. În epoca apostolică, toţi creştinii se străduiau să strălucească prin vieţuire sfântă. Sfinţenia creştinilor şi sângele martirilor au fost cele dintâi argumente pentru convertirea popoarelor la credinţa în Mântuitorul Iisus Hristos. Pentru toţi creştinii de astăzi este foarte important să socotim pe fiecare dintre sfinţii lui Dumnezeu model de urmat, să le urmăm pilda vieţii, să ne străduim şi noi să ne sfinţim viaţa aşa cum şi-au sfinţit ei viaţa în timpul şi locul în care au trăit. Nu există nici o piedică de nebiruit în calea sfinţirii vieţii. De aceea, în sinaxarele Bisericii găsim înscrise nume de sfinţi de toate condiţiile sociale. În Apostolul citit astăzi, Sfântul Apostol Pavel, elogiind credinţa, îi aduce ca exemplu pe cei din Legea Veche, care au răbdat pentru Dumnezeu chinuri de neimaginat. Chinurile acestea, răbdate din credinţă şi dragoste faţă de Dumnezeu, au fost recompensate cu daruri extraordinare, deoarece prin credinţă aceşti oameni neînsemnaţi au învins împărăţii, au înviat şi i-au tămăduit pe semenii lor. Mântuitorul Însuşi spune că cei care au lăsat pentru El şi pentru Evanghelie averi sau familie înmulţit vor primi şi viaţa veşnică vor moşteni”, a spus Preasfinţia Sa.

La final, ierarhul a transmis un cuvânt de binecuvântare din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru toţi slujitorii, vieţuitorii, ostenitorii, închinătorii şi pelerinii mănăstirii aşezate sub ocrotirea tuturor sfinţilor. De asemenea, părintele protosinghel Vicenţiu Oboroceanu, stareţul mănăstirii, i-a mulţumit Preasfinţitului Părinte Varlaam Ploieşteanul pentru cuvântul de binecuvântare şi i-a dăruit o bederniţă cu icoana Rugului Aprins, unul dintre simbolurile acestei vechi vetre monahale.