Hramul Paraclisului istoric din Reşedinţa Patriarhală

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, sărbătorit ieri, 23 aprilie, este ocrotitorul a numeroase biserici, oraşe, instituţii, dar şi ocrotitor naţional al unor ţări creştine. Între locaşurile de cult care şi-au sărbătorit ieri hramul este şi Paraclisul istoric din cadrul Reşedinţei Patriarhale. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor,  delegatul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Cuvântul de învăţătură a fost rostit de Patriarhul României, care a evidenţiat puternica credinţă mărturisitoare a marelui mucenic Gheorghe şi a binecuvântat obştea   Mănăstirii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe şi Sfânta Cuvioasă Parascheva“.

La finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a vorbit despre Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, care, deşi ofiţer superior în garda imperială şi foarte apreciat pentru virtuţile sale militare, a refuzat porunca împăratului Diocleţian de a se închina zeilor păgâni, primind cu bucurie feluritele chinuri la care a fost supus. Datorită puterii lui Dumnezeu care s-a arătat în persoana Sfântului Gheorghe, o mulţime de ostaşi, precum şi soţia împăratului Diocleţian, Alexandra, au devenit creştini. După biruirea îndelungatelor suferinţe, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a primit moartea martirică prin decapitare în ziua de 23 aprilie 303. „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a avut o credinţă puternică, un curaj deosebit în a mărturisi credinţa şi o evlavie deosebită. El a simţit că toate necazurile, chinurile, suferinţele le poate birui numai cu ajutorul lui Hristos, în care el crede şi pe care el Îl slujeşte şi Îl iubeşte“, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Sfintele sale moaşte au fost duse în oraşul Lida din Palestina, iar mai târziu, când au venit musulmanii, au fost împărţite spre cinstire în mai multe biserici din Europa. „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a devenit popular în toată lumea, iar la noi în ţară peste un milion de români, bărbaţi şi femei, poartă numele Sfântului Gheorghe şi derivate. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a fost cinstit în mod deosebit de Sfântul Voievod Ştefan cel Mare al Moldovei, care îl avea ca ocrotitor, iar în cinstea lui a construit, în 1488, Mănăstirea Voroneţ doar în câteva luni. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a fost ocrotitor al Moldovei, dar mai ales al domnitorului Ştefan cel Mare, prin faptul că sfântul voievod a imprimat chipul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe pe steagurile de luptă şi a trimis un astfel de steag la Mănăstirea Zografu din Muntele Athos, care este cea mai importantă ctitorie a Sfântului Ştefan cel Mare dintre cele din Muntele Athos. Tot Sfântul Ştefan a poruncit ca să fie înscrisă o rugăciune pe steagul de luptă în anul 1500, ceea ce arată relaţia foarte apropiată care a fost între domnitor şi sfântul său ocrotitor“, a mai explicat Preafericirea Sa.

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este ocrotitorul nu numai al bisericilor de parohie şi al mănăstirilor, ci şi al Forţelor Terestre ale Armatei Române, întru amintirea ocrotirii sale a armatei moldovene, a unor oraşe româneşti, precum Sfântul Gheorghe, Sângeorz, Sângeorgiu, Giurgiu, şi a unuia dintre braţele Dunării. Totodată, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este ocrotitor naţional în mai multe ţări, precum Anglia, Etiopia, Georgia, Grecia, Lituania, Malta, Moldova, Muntenegru, Palestina, Portugalia, Rusia şi Serbia. În iconografie, a mai precizat Patriarhul României, Sfântul Gheorghe este reprezentat fie ca ostaş roman cu scut şi suliţă sau sabie, fie şezând pe cal, ucigând balaurul, care reprezintă răul sau forţele demonice care vin asupra Bisericii, popoarelor.

Paraclisul istoric din ansamblul Reşedinţei Patriarhale a fost construit în acelaşi timp cu Catedrala Patriarhală, fiindcă în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea era tradiţia ca mănăstirile mari să aibă în incinta lor câte un paraclis. Din anul 2008, locaşul de cult a fost restaurat şi consolidat prin grija Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi resfinţit în data de 22 iulie 2011. „La început, hramul acestui paraclis era «Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena», deoarece construcţia lui a debutat deodată cu catedrala, în timpul domnitorului Constantin Şerban Basarab Voievod. A fost finalizat mai târziu, în timpul domnitorului Gheorghe Duca. De aceea, hramul principal este Sfântul Gheorghe, deşi, la intrare în paraclis, se vede încă icoana «Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena». De asemenea, în 1723, când a fost restaurat, a mai primit hramul «Sfântul Proroc Daniel», după numele Mitropolitului Daniil al Ţării Româneşti. Ulterior, şi Noi am mai adăugat hramul «Cuvioasei Parascheva», deoarece acest paraclis este şi spaţiul liturgic în care se roagă adesea maicile care lucrează în Reşedinţa Patriarhală“, a spus Întâistătătorul Bisericii noastre.

La final, Preafericirea Sa a transmis urări de ani mulţi şi binecuvântaţi, sănătate, mântuire, pace, credinţă puternică şi bucuria de a fi mărturisitori ai iubirii lui Hristos tuturor celor care poartă numele Sfântului Gheorghe.