„Hristos îşi face drum spre inima noastră“

Duminică, 22 ianuarie, Preasfinţitul Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit Sfânta Liturghie în Biserica "Adormirea Maicii Domnului" a Mănăstirii Căluiu, judeţul Olt.

În biserica nouă a Mănăstirii Căluiu, la slujba arhierească au fost prezenţi mulţi credincioşi, care au ascultat cu interes predica ţinută de episcopul locului. În tâlcuirea Evangheliei Duminicii a XXXII-a după Rusalii, a lui Zaheu, PS Sebastian a pus accentul pe importanţa şi pe actualitatea ei în vieţile noastre: "Trei sunt lucrurile care ne impresionează în Evanghelia aceasta: atitudinea lui Hristos faţă de Zaheu, pocăinţa acestuia şi mântuirea adusă de Domnul casei lui. Care este atitudinea Domnului faţă de Zaheu? Iisus, înfruntând mentalitatea iudeilor şi neluând în seamă vociferările celor de afară, care-l aveau pe Zaheu de mare păcătos, l-a ales tocmai pe el de gazdă. Ce face Zaheu? Se converteşte cu o bărbăţie şi o vitejie care ne uimesc pe toţi. Trece peste toate etapele, de multe ori plângăcioase şi la care, din nefericire, ne limităm mulţi dintre noi, mai mult afişându-ne păcătoşenia decât să ne-o luăm în serios! Iată-l însă pe Zaheu asumându-şi păcătoşenia cu o uimitoare finalitate. Nici nu o mai afirmă. Şi-o resimte direct, până în străfundul fiinţei lui. Nu varsă lacrimi de lamentare şi de dezmierdare, ci, trecând peste toate, ţinteşte transformarea direct. Trece la fapte: "Jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit". "Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia", a căzut ca un trăsnet sentinţa Mântuitorului Hristos, spre uluirea celor de afară, care nu încetaseră să-l ponegrească pe vameş. Am putea spune astfel că Mântuitorul Şi-a făcut drum astăzi prin Ierihon, special pentru Zaheu, aşa cum îşi face drum de multe ori şi către inima noastră".

Şapte vieţuitori la Căluiu

Construcţia Mănăstirii Căluiu, cu hramul Sfântului Nicolae, a început în 1515, în timpul domniei Voievodului Neagoe Basarab (1512-1521), ctitori fiind Vlad Banul (bunicul celor trei fraţi Buzeşti), Dumitru Pârcălabul şi Balica Spătarul. Lucrările de zidire au fost reluate către sfârşitul secolului al XVI-lea de către fraţii Buzeşti, Radu Clucerul, Preda Banul şi Stroe Stolnicul, finalizându-se la 8 iunie 1588, după cum reiese din pisania dăltuită în piatră. Biserica a fost pictată de Mihnea Zugravul, în jurul anului 1600 şi repictată de postelnicul Barbu Coşoveanu Zugravul, în 1834.

La începuturi, la Căluiu au vieţuit călugări greci, urmaţi mai târziu de călugări români şi apoi de maici, până în 1986, când au revenit călugării, avându-l stareţ pe arhimandritul Corneliu Miroslav, care este stareţ şi în prezent, fiind în vârstă de 92 de ani. Crescând foarte mult numărul închinătorilor, s-a construit aici între anii 1997 şi 2004 o biserică nouă. Ansamblul monastic a fost restaurat în anul 2008. În prezent aici vieţuiesc şapte monahi şi fraţi.