Hristos vindecă oamenii de necredinţă şi de boală

În Duminica a 4-a din Postul Mare, a Sfântului Ioan Scărarul, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel s-a aflat în mijlocul obştii monahale a mănăstirii ilfovene Pasărea. Preafericirea Sa a subliniat că Evanghelia vindecării fiului lunatic ne arată în mod concentrat trei mari lucrări pe care le-a săvârşit Mântuitorul: a vindecat de îndoială pe tatăl copilului bolnav; a vindecat pe copil de boală eliberându-l de duhul necurat şi a vindecat pe ucenicii Săi de nepricepere duhovnicească privind izgonirea demonilor din om.

În cuvântul de învă­ţă­tu­ră rostit la finalul Sfin­tei Liturghii, În­tâistă­tă­torul Bisericii noastre a explicat credincioşilor prezenţi în număr mare că Evanghelia vin­decării fiului lunatic evi­den­ţia­ză, pe de o parte, cât de multă su­ferinţă a întâlnit Iisus Hristos în copilul chinuit de demon şi, pe de altă parte, cât de puţină cre­din­ţă a găsit la tatăl acestuia. „În partea primă a cuvintelor sa­le «Cred, Doamne! Ajută necre­din­ţei mele!», tatăl copilului bolnav arată că s-a întărit în cre­din­ţă, iar în partea a doua s-a în­tărit în smerenie. Mai întâi, la­crimile lui arată starea lui de că­inţă, pentru că avea credinţă pu­ţină, sau credinţă amestecată cu îndoială, iar cuvintele lui «Cred, Doamne!» arată dorinţa lui de a-şi întări credinţa. Cu­vin­te­le «Ajută necredinţei mele» con­firmă o dată în plus pocăinţa u­nită cu smerenia lui. Îndată du­pă ce a îndreptat duhov­ni­ceş­te pe acest tată necăjit, în­tă­rin­du-l în credinţă, Iisus i-a vindecat copilul (…). Copilul a fost vin­decat pentru totdeauna. Să­nă­tatea lui a fost darul iubirii mi­lostive a lui Hristos, Doctorul su­prem al sufletelor şi al tru­pu­ri­lor, pentru că este Izvorul vie­ţii şi al mântuirii“, a subliniat Prea­fericirea Sa.

Postirea schimbă foamea şi setea noastră fizică în foame şi sete după Dumnezeu

În continuare, Preafericitul Pă­rinte Patriarh Daniel a evi­den­­ţiat faptul că Mântuitorul Iisus Hristos le descoperă uceni­ci­­­lor Săi ştiinţa izbăvirii oa­me­ni­lor de puterea duhurilor rele. „Iisus îi «vindecă» pe ucenicii Săi de nepriceperea lor du­hov­ni­­ceas­că în a lucra izbăvirea omu­lui de puterea demonică. Şi a­nu­­me, Iisus le spune că nu este su­­fi­­cient să porunceşti verbal de­­mo­­nilor ca să iasă afară din o­mul pe care îl stăpânesc, ci trebuie să fii încărcat cu putere dum­­nezeiască în toată fiinţa ta. Tre­buie să fii plin de Duhul Sfânt ca să poţi alunga duhurile ce­le rele din oamenii chinuiţi de a­cestea. Iar prezenţa lucrătoare a Duhului lui Dumnezeu vine în om prin rugăciune stăruitoare şi prin postire. Când omul pos­teş­te, el se smereşte, iar cu cât se sme­reşte mai mult, cu atât ru­­gă­ciu­nea sa devine mai fier­bin­te, mai puternică. Astfel, prin rugă­ciu­ne smerită unită cu postul, o­mul se goleşte de sine sau de e­go­­ism şi se umple de iu­bi­rea sme­­rită, vindecătoare şi sfin­­ţi­toa­­re a lui Dumnezeu (…). Ru­­gă­ciunea unită cu postul schim­­bă foamea şi setea noas­tră fizică sau trupească în foa­me şi sete spi­rituală după Dum­nezeu. Da­că omul se hrăneşte cu prezenţa ha­rică a lui Dum­nezeu din ru­gă­ciu­ne, din citirea Sfintelor Scrip­turi, din vorbirea duhov­ni­ceas­că, din fapta de mi­lostenie, a­tunci el devine om du­hov­nicesc pu­ternic şi, cu ajuto­rul lui Dum­nezeu, poate birui pa­timile rele şi ispitele care vin de la demoni prin slăbiciunile fi­rii umane pă­că­toase“, a spus Pă­rintele Patriarh.

Dascăl al rugăciunii, al postului şi al pocăinţei

La final, Întâistătătorul Bi­se­­­ri­cii noastre le-a vorbit cre­din­­­cio­­şilor şi despre Sfântul Ioan Scă­rarul. „Sfântul Ioan Scă­­­­ra­rul, numit şi Scolasticul, a­di­că cel învăţat, a fost un das­­căl al ru­­găciunii, al oste­nelilor, al pos­tu­­lui şi al poc­ă­in­ţei. În car­tea sa nu­mită Sca­ra vir­tu­ţi­lor sau Sca­ra Para­di­sului, el ne arată cum tre­buie să ne eli­be­răm de patimi şi să dobândim vir­tuţile. Sme­re­nia şi iubirea sunt virtuţile cele mai mari pe care le descrie el în car­tea Sca­ra virtuţilor. În cu­vin­te simple, dar cu un conţinut foar­te a­dânc, Sfântul Ioan Scă­ra­rul ne arată lupta du­hov­ni­ceas­că din minte, din inimă şi din trup a celui care se stră­du­ieş­te să ur­ce duhov­ni­ceşte spre Dum­nezeu prin împlinirea po­run­ci­lor dumnezeieşti, prin cu­ră­ţi­rea de patimi şi cultivarea vir­tu­ţilor sau a sfinţeniei“, a su­bli­­­niat Preafericirea Sa.

Preafericitul Părinte Patri­arh Daniel i-a oferit la final mai­cii stareţe, stavrofora Mi­ha­ela Cos­tache, mai multe cărţi publicate la Editurile Patri­ar­hiei Române.