PS Episcop Macarie Drăgoi, Episcop
al Episcopiei Ortodoxe Române
din Europa de Nord
Înalt Preasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre,
Eminenţele Voastre,
Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Excelenţele Voastre,
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
Misiunea pe care o încep astăzi, aici, între frăţiile voastre şi împreună cu frăţiile voastre, misiune pe care de altfel toţi o avem, de a ne lucra mântuirea proprie şi de a ne sprijini unii pe alţii în vederea mântuirii, nu este deloc uşoară şi, după cum ar spune Părintele Rafail Noica, „această misiune nu este grea, ci imposibilă, dar harul lui Dumnezeu o împlineşte“. Dumnezeu ne-a rânduit pe noi, oamenii, să împlinim această slujire dumnezeiască, însă El este Cel care o lucrează şi o desăvârşeşte prin noi. De aceea, primul simţământ pe care doresc să-l mărturisesc este acela de cutremur şi de mulţumire că Dumnezeu a ales să săvârşească această lucrare a arhieriei Lui prin mine, aici, în această nouă eparhie a românilor din Europa de Nord.
Sunt conştient că atât eu, cât şi frăţiile voastre vom putea împlini această dumnezeiască slujire ţinând seama de cele două condiţii. Prima, aceea pe care Însuşi Hristos Şi-a întemeiat lucrarea Sa, în lume: „M-am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis pe Mine“ (Ioan 6, 38), deci ascultarea Lui de Tatăl şi, implicit, a noastră de Hristos, în chip ierarhic, după cum El Însuşi a poruncit: „Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine“ (Luca 10, 16), iar a doua, care decurge din ascultare, este unitatea de credinţă.
Sprjinindu-mă pe rugăciune şi pe slujirea liturgică, vin aici în mijlocul dumneavoastră spre a vă fi păstor, părinte şi frate, tuturor preoţilor şi credincioşilor români din această parte a Europei, asigurându-vă de toată disponibilitatea, jertfelnicia şi dragostea mea. Adăugând la toate acestea râvna şi devotamentul frăţiilor voastre, cred că eparhia noastră poate deveni o adevărată vatră de unitate şi spiritualitate românească. Întrucât episcopia noastră este compusă din comunităţi răsfirate şi aflate în minoritate în întreaga Peninsulă Scandinavă, o să avem ca prioritate atât unitatea întru credinţă a românilor din nordul Europei, cât şi statornicirea legăturilor de convieţuire şi colaborare cu celelalte comunităţi confesionale şi etnice. Se impune să avem în atenţie în special tinerii, mulţi dintre ei născuţi aici sau plecaţi de timpuriu din ţară, care au nevoie să li se împărtăşească atât credinţa, cât şi limba şi tradiţiile strămoşilor noştri, ca moştenire binecuvântată. De aceea socotim că episcopia noastră trebuie să devină un centru de cultură şi spiritualitate românească, menit să polarizeze toţi factorii capabili să susţină această nobilă lucrare care înseamnă: şcoli parohiale, activităţi sociale, culturale şi duhovniceşti, o catehizare susţinută în rândul credincioşilor şi o deschidere spre dialog cu celelalte Biserici.
Mulţumesc mai întâi de toate Atotputernicului Dumnezeu, Cel slăvit în Treime, pentru viaţa şi darurile de care m-a învrednicit şi pentru această slujire pe care o încep acum, rugându-L să mă însoţească şi să mă ocrotească şi pe mai departe. Mulţumesc Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu care, ca o Maică Preamilostivă, m-a ocrotit şi la al cărei praznic am primit marele har al arhieriei.
Mulţumesc membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care m-au ales aproape cu unanimitate de voturi ca episcop al frăţiilor voastre, al românilor din Europa de Nord, acordându-mi încredere şi dragoste frăţească.
Cu profundă recunoştinţă şi consideraţie îmi exprim mulţumirile Preafericitului nostru Părinte Daniel, Patriarhul României şi preşedintele Sfântului Sinod, pentru îndrumarea, dragostea şi sprijinul părintesc care mă însoţesc şi aici, în Peninsula Scandinavă. Am convingerea că încrederea pe care Preafericitul nostru Părinte Patriarh Daniel a investit-o în mine va aduce roade, iar sfaturile Preafericirii Sale vor fi mereu o călăuză în slujirea încredinţată. Mesajul transmis şi darul oferit de Preafericirea Sa sunt încă o binecuvântare ce mă va întări în această misiune.
Înalt Preasfinţitul Părinte Nifon, Ahiepiscopul şi Mitropolitul Târgoviştei şi Exarh Patriarhal, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care este considerat de către noi susţinător permanent al acestei episcopii nou înfiinţate, îndrumând şi sprijinind încă din faşă ideea şi aspiraţiile comunităţilor româneşti de a înfiinţa aici această eparhie, va fi socotit mereu de noi „naşul“ şi darul lui Dumnezeu pentru Scandinavia. Pentru toată osteneala şi dragostea cu care ne-a înconjurat, îi mulţumim şi îi suntem recunoscători.
Mulţumesc Înalt Preasfinţitului nostru Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Serafim al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, pentru înţelegere, rugăciune şi încrederea pe care mi-a oferit-o, încredinţându-l de colaborare frăţească. În acelaşi timp, ţin să mulţumesc şi să-i asigur de toată dragostea şi recunoştinţa mea pe părinţii ierarhi care mi-au fost îndrumători şi susţinători: ÎPS Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului; ÎPS Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Iosif al Europei Occidentale şi Meridionale; ÎPS Părinte Arhiepiscop Andrei al Alba Iuliei; PS Părinte Episcop-Vicar Patriarhal Ciprian Câmpineanul şi, totodată, mulţumesc tuturor fraţilor arhierei din sobor care au împodobit cu dragostea şi osteneala lor acest praznic: PS Ambrozie, Episcopul Giurgiului; PS Siluan, Episcopul românilor din Italia; PS Timotei, Episcopul românilor din Spania şi Portugalia şi PS Episcop-Vicar Sofian Braşoveanul.
Adresându-mă reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe Surori, le mulţumesc pentru prezenţă şi cred în împărtăşirea comună a slujirii noastre de aici. În mod special, astăzi se cuvine să mulţumesc Preasfinţitului şi fratelui întru slujire, Dositei, episcopul sârbilor din Scandinavia şi Marea Britanie, care ne-a primit şi ne-a oferit cu atâta dragoste posibilitatea acestei măreţe sărbători.
Domnului Preşedinte al României, Domnului Prim-Ministru al Guvernului României precum şi Doamnei Ambasador în Suedia, care mi-au adresat aceste frumoase cuvinte, îmi exprim atât mulţumirea, cât şi speranţa susţinerii reciproce în misiunea comună de a sluji românii din această parte a Europei, care aşteaptă să fie sprijiniţi de noi şi întăriţi în unitatea, demnitatea şi identitatea lor românească şi creştină. Totodată, îmi îndrept mulţumirile mele către autorităţile de stat şi locale, cât şi către popoarele scandinave care i-au primit pe români, înţelegându-le şi nevoile lor sufleteşti.
Salut cu bucurie prezenţa cu care ne onorează reprezentanţii Bisericilor Evaghelică Luterană, Romano-Catolică şi Siriană şi ţin să vă asigur de toată deschiderea mea spre dialog pentru a afla soluţii de colaborare şi sprijin reciproc.
Mulţumesc părinţilor mei, Vasile şi Ana, şi familiei, părintelui paroh şi tinerilor din satul meu natal, Spermezeu, care sunt de faţă, înveşmântaţi în străvechiul nostru port năsăudean, şi care au adus astăzi, cu ei, mireasma cântărilor noastre de acasă. Părintelui Stareţ Ioan Cojanu din Mănăstirea mea de metanie „Sfântul Ioan Botezătorul“ din Alba-Iulia, Părintelui Paroh Constantin Popescu şi enoriaşilor din Parohia noastră „Sfântul Macarie cel Mare“, din Anglia, Părintelui Arhim. Timotei Aioanei, părinţilor arhimandriţi şi celorlaţi părinţi din sobor care au venit din ţară, precum şi Preacuvioaselor Maici Stareţe Stavroforele Teodora şi Veronica, dimpreună cu vieţuitoarele din obştea Mănăstirilor Floreşti şi Dobric, le mulţumesc pentru osteneala de a-mi fi, astăzi, alături. Mulţumesc, de asemenea, corului de cameră „Psalmodia Transylvanica“ al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, condus de Părintele Profesor Vasile Stanciu, care a oferit o dimensiune aparte acestui eveniment unic pentru noi.
Le mulţumesc tuturor părinţilor duhovniceşti şi dascălilor mei şi, nu în ultimul rând, prietenilor şi apropiaţilor, pe care îi asigur, în continuare, de toată preţuirea şi dragostea noastră. Mulţumesc dumneavoastră, tuturor celor ce aţi trudit pentru ca această manifestare românească să fie atât de bine organizată.
În final, mă adresez din nou, vouă, preoţilor şi credincioşilor, care, de astăzi, în mod oficial mi-aţi fost încredinţaţi spre păstorire şi pe care vă asigur că voi veghea ziua şi noaptea lucrarea de mântuire, păstrând şi propovăduind „cu timp şi fără timp“ (II Timotei 4, 2) unitatea Bisericii în învăţătura sfintelor dogme şi canoane. Toate greutăţile inerente acestui început le încredinţez Mântuitorului Iisus Hristos, Arhiereul Cel veşnic, şi mă străduiesc să privesc asemenea Sfântului Apostol Pavel, rostind ca şi el în faţa încercărilor: „Nimic nu iau în seamă şi nu pun nici un preţ pe viaţa mea, numai să împlinesc calea mea şi slujba mea pe care am luat-o de la Domnul Iisus, de a mărturisi Evanghelia harului lui Dumnezeu“ (
Faptele Sfinţilor Apostoli 20, 24). (Cuvântul Preasfinţitului Episcop Macarie Drăgoi, rostit la instalarea ca Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române din Europa de Nord)
.jpg)
