Icoana făcătoare de minuni de la Hadâmbu, în parohia vasluiană „Adormirea Maicii Domnului”

În după‑amiaza zilei de joi, 11 august 2022, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a întâmpinat, la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Vaslui, Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, adusă, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, de la Mănăstirea Hadâmbu, din județul Iași.

Delegația ce a însoțit icoana a fost condusă de părintele arhimandrit Nicodim Gheorghiță, starețul Mănăstirii Hadâmbu.

Ierarhul Hușilor a oficiat slujba Paraclisului Maicii Domnului. Soborul slujitorilor a fost alcătuit din părinții consilieri de la Centrul eparhial Huși, părinții protopopi din eparhie și părinții parohi Cosmin Gubernat, Dragoș Trofin și Cătălin Mirciu.

Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul psaltic „Sfânta Mare Muceniță Chiriachi”, al Catedralei Episcopale din Huși, dirijat de diaconul Vlad Mironescu.

Numeroși credincioși din Vaslui și nu numai au participat la aceste momente, rugându‑se și închinându‑se Maicii Domnului.

În cuvântul adresat celor prezenți, ierarhul Hușilor a explicat cuvintele: „Făcut‑a tărie cu braţul Său, Domnul, risipit‑a pe cei mândri în cugetul inimii lor” (Luca 1, 51), cuprinse în cântarea de laudă adusă de Fecioara Maria lui Dumnezeu:

„Brațul Domnului nu este altcineva decât Iisus Hristos. Sfântul Irineu de Lyon, un mare Părinte ale Bisericii creștine primare, ne spune că cele două brațe ale lui Dumnezeu‑Tatăl sunt Fiul și Duhul Sfânt, cele prin care l‑a creat pe om și a creat lumea din nimic.

Brațul puternic, despre care vorbește Maica Domnului, este Însuși Iisus Hristos, Cel care nu Își arată puterea în logica noastră - de a domina pe cineva, de a oprima pe cineva -, ci în slujire și dragoste.

La Cina cea de Taină, Hristos îi încredințează pe ucenicii Săi, spunându‑le: «Dacă printre stăpânitorii lumii acesteia este această obișnuință - ca ei să fie slujiți, Eu vă spun că printre voi, ucenicii Mei, care vă asumați condiția de creștini, cel care vrea să fie întâiul între voi, să fie slujitorul tuturor. Să nu așteptați să fiți voi slujiți, aclamați, apreciați, să vină peste voi ploaie de osanale, să fiți ridicați pe niște socluri pe care, poate, nu le meritați. Voi, dacă vreți să fiți primii, trebuie să fiți slujitorii tuturor». În felul acesta înțelegem puterea lui Dumnezeu.

Hristos a venit pe pământ nu ca un împărat, într‑un palat măreț, nici nu a fost înconjurat de mulțime de oameni. Evenimentul Nașterii Lui nu a fost mediatizat, ci S‑a născut într‑o peșteră săracă, smerită, de la marginea Betleemului, chiar dacă El este Împăratul cel Ceresc și ne învață că adevărata slujire este, întotdeauna, prin smerenie și prin foarte multă dragoste.

Puterea (tăria) brațului lui Dumnezeu are drept conținut dragostea, slujirea și smerenia.

Când era pe Cruce, Hristos ar fi putut, ca Dumnezeu, într‑o secundă, să‑i pulverizeze pe toți cei care erau de față și Îl batjocoreau, Îl ironizau, Îl persiflau și se năpusteau asupra Lui cu ură.

Dumnezeul creștinilor nu Se comportă în felul acesta. Nu are nevoie să‑Și demonstreze forța, pentru că El Își descoperă atotputernicia prin dragoste, așa cum le‑a descoperit‑o celor care erau la picioarele Crucii, și cum ne‑o descoperă nouă, celor care ne împărtășim de binefacerile jertfei lui Hristos de pe Cruce și ale Învierii Lui.

În felul acesta, smerenia lui Hristos «zdrobește (risipește) pe cei mândri, în cugetul inimii lor». De ce nu se spune «în cugetul minții lor» (cugetele noastre sunt în minte)? Pentru că, în gândirea biblică, inima este sediul (centrul) trăirilor duhovnicești.

Ni se spune că îi risipește pe cei mândri, în contrast cu cei smeriți, care întotdeauna au puterea de a fi uniți, în coeziune.

Oamenii mândri sunt risipiți. Omul mândru crede, în mintea lui, că este incasabil, că nu poate fi sfărâmat niciodată - își confecționează o anumită imagine despre sine însuși, și crede că este invincibil (de neclintit).

Câți dintre noi nu suntem acaparați, hipnotizați de mândrie! Toată lumea știe de toate, toți au tendința de a da lecții. Foarte greu găsim pe cineva care să ne spună: «Uite, eu vreau să învăț de la tine. Tu ai acumulat niște ani de experiență. Vreau să mi‑o împărtășești, și îți dau credit».

În ziua de astăzi, mergem la medic, și îl învățăm noi pe medic ce să facă; ne ducem la preot și îi spunem preotului ce are de făcut. Este foarte greu să lucrezi cu mentalitățile afectate de mândrie și de orgoliu imens. Este foarte greu să comunici, chiar și în familie, cu cel care crede că le știe pe toate și că este infailibil.

Acest verset, pe care l‑a rostit Maica Domnului, vrea să ne spună că, cu cât ești mai sus, urcat iluzoriu pe un piedestal, cu atât, când vin încercările în viața ta, te vei zdrobi cumplit, când vei ajunge jos, din punct de vedere spiritual”.

La finalul slujbei, Părintele Episcop Ignatie a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan pentru binecuvântarea acordată ca Icoana Maicii Domnului de la Hadâmbu să poposească, pentru câteva zile, în Vaslui, precum și părintelui stareț Nicodim Gheorghiță pentru dragostea cu care a venit în Episcopia Hușilor.

La rândul său, părintele stareț Nicodim și‑a manifestat recunoștința față de Părintele Episcop Ignatie, față de preoții și credincioșii care au venit în număr mare să o cinstească pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.