În Duminica a 11-a după Rusalii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat la Sfânta Liturghie, săvârşită în Altarul de vară din incinta Mănăstirii „Sfânta Maria“ din oraşul constănţean Techirghiol, stavropighie patriarhală. Alături de obştea monahală a mănăstirii de maici, au participat numeroşi pelerini, dar şi pacienţi care se află internaţi la Baza de odihnă şi tratament balnear „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon“ din cadrul Centrului social-pastoral al mănăstirii.
În cuvântul de învăţătură, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a arătat semnificaţiile duhovniceşti ale Evangheliei Duminicii a 11-a după Rusalii, în care ne este prezentată pilda datornicului căruia i s-a iertat imensa datorie de 10.000 de talanţi, sumă echivalentă pe vremea Domnului Hristos cu 490 tone de aur, dar care nu a vrut să ierte unui slujitor asemenea lui datoria de 100 de dinari, sumă care însemna 450 grame de argint. Pentru fapta sa nemilostivă, împăratul l-a aruncat în temniţă până ce îşi va plăti datoria.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că această Evanghelie este una a iertării şi milostivirii, dar şi a dreptăţii şi responsabilizării oamenilor care profită de milostivirea lui Dumnezeu şi pe care o blochează atunci când nu iartă semenilor lor greşelile, precum ei au fost iertaţi. De asemenea, a mai arătat că păcatele sau greşelile sunt redate în Noul Testament în mod special prin cuvântul „datorii“, iar datoria noastră - 490 tone de aur - se referă la darul vieţii pe care l-am primit de la Dumnezeu Creatorul.
„Mântuitorul Iisus Hristos spune că sufletul omului este atât de scump în faţa lui Dumnezeu, încât nu poate fi echivalat cu nici o bogăţie din lumea aceasta. Ce îi foloseşte omului să câştige lumea aceasta dacă îşi pierde sufletul său? Ce poate da omul în schimb pentru sufletul său, spune Mântuitorul, adică tot universul, toate bogăţiile pământului, toate stelele şi galaxiile, pentru că toate acestea nu valorează cât sufletul unui om. Darul vieţii, nemurirea sufletului şi chemarea la fericirea veşnică, pe care Dumnezeu le-a dăruit omului, sunt marele capital sau suma imensă. Ori de câte ori folosim darul vieţii, facultăţile sufleteşti şi toată trăirea noastră împotriva voii lui Dumnezeu ne îndatorăm Lui, pentru că gândirea omului nu se mai îndreaptă spre Dumnezeu, ci spre lucruri pătimaşe, spre săvârşirea răului. Omul devine datornic pentru că risipeşte darul inteligenţei în lucruri care nu preamăresc pe Dumnezeu. Când omul foloseşte voinţa sa nu pentru a împlini voia lui Dumnezeu în lume, ci spre a săvârşi răul, a face nedreptate, el se îndatorează faţă de Dumnezeu, întrucât foloseşte darul voinţei libere, care-l face asemănător cu Dumnezeu, împotriva lui Dumnezeu. Când omul foloseşte iubirea sa nu ca să arate rugăciune şi recunoştinţă lui Dumnezeu şi fapte bune faţă de semeni, ci în uitare faţă de Dumnezeu, se leagă pătimaş de lucruri trecătoare şi limitate, uitând de Dumnezeu, Izvorul vieţii, Cel netrecător şi nelimitat, atunci omul se îndatorează lui Dumnezeu şi se îndepărtează de El, Izvorul vieţii“, a evidenţiat Întâistătătorul Bisericii noastre.
Rugăciunea, primul pas înspre iertarea din inimă
Patriarhul României a arătat că prin iertare se pune capăt răului, iar relaţiile dintre oameni se schimbă, pentru că, arătând iubire milostivă semenilor noştri, şi ei, la rândul lor, vor arăta iubire milostivă. „Dacă ne răzbunăm şi răspundem la răutate cu răutate, înmulţim răul în lume. Dacă nu răspundem la răutate cu răutate, atunci oprim răul, oprim violenţa, ura, dezbinarea prin iertare şi aducem o nouă stare a sufletului şi un nou comportament al omului. Aşa transformăm iadul păcatelor în bucuria raiului, ca trăire a prezenţei iubirii milostive a lui Dumnezeu în sufletul nostru. Pentru că oamenii nu pot ierta, se înmulţeşte răul. Unde se iartă oamenii reciproc, se opreşte răutatea. Vedem aceasta în familie, în societate şi între popoarele lumii. Toate războaiele sunt urmare a patimilor egoiste, dorinţe de stăpânire asupra altora sau dorinţe de răzbunare şi prin aceasta se înmulţeşte răul în lume“, a mai spus Preafericirea Sa.
Deşi este greu pentru oameni să ierte din toată inima, precum ne îndeamnă Domnul Hristos, Sfinţii Părinţi ne arată că primul pas înspre aceasta este rugăciunea pentru iertarea şi îmblânzirea lor, nu pentru distrugerea lor şi astfel, a mai explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, „înlocuim răutatea din sufletul nostru, ca dorinţă de răzbunare, de a răspunde la rău cu rău, cu o iubire care vine din iubirea lui Hristos. Nimeni nu poate ierta şi iubi pe vrăjmaşi dacă nu cere Mântuitorului Iisus Hristos harul iertării. El singur poate să schimbe sufletul omului şi să schimbe dorinţa de răzbunare în dorinţă de iertare“.
La finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dăruit Mănăstirii „Sfânta Maria“ -Techirghiol o icoană a Sfinţilor Martiri Brâncoveni, pictată de monahii de la Mănăstirea Putna, şi mai multe cărţi liturgice, istorice şi duhovniceşti.
.jpg)
