La începutul cuvântului său, Patriarhul României a arătat că mesajul esențial al Evangheliei duminicale este acela că Hristos îi cheamă la mântuire pe toți oamenii și a enumerat cele trei mari învățături duhovnicești care reies din textul ei: „Iisus Hristos este izvorul harului divin, numit apa cea vie, care îl vindecă pe om de păcat și îi sfințește viața spre a dobândi mântuirea și viața veșnică. A doua învățătură duhovnicească este aceea că Iisus a prezis că va veni timpul când locul de închinare lui Dumnezeu nu va mai fi Templul din Ierusalim, ci orice biserică în care credincioșii se închină Tatălui în Duh și în Adevăr, adică se închină Sfintei Treimi. A treia învățătură: prin lucrarea harului dumnezeiesc dăruit ei de Hristos, femeia samarineancă păcătoasă se convertește și aduce o cetate întreagă la Hristos. Această femeie reprezintă popoarele păgâne care devin creștine și, împreună cu iudeii creștini, formează Biserica lui Hristos”.
În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat semnificația harului dumnezeiesc împărtășit oamenilor de Fiul lui Dumnezeu prin lucrarea Sfântului Duh: „Sfânta Evanghelie din Duminica femeii samarinence, a 5-a după Sfintele Paști, se citește acum pentru că ea are legătură cu taina Învierii Domnului, cu taina Înălțării Sale la cer și mai ales cu taina Pogorârii Duhului Sfânt, eveniment care încheie perioada pascală a Penticostarului. Iisus îi spune femeii din Samaria la fântâna lui Iacov, aproape de cetatea Sihar, astăzi satul Ascar: «Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El şi ţi-ar fi dat apă vie». În primul rând, Evanghelia de astăzi ne învață că Iisus Hristos nu este doar vindecător de boli, ci este dătător de apă vie, adică izvorul harului și al adevărului. Sfântul Apostol Pavel numește har lucrarea mântuitoare a lui Hristos. De aceea, el îi salută pe creștinii din Corint cu această binecuvântare: «Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi!» (2 Corinteni 13, 13), binecuvântare preluată de Biserică în Sfânta Liturghie. Așadar, harul pe care ni-l descoperă și ni-l dăruiește Hristos Domnul conține în el iubirea milostivă a lui Dumnezeu Tatăl și sfințenia Sfântului Duh dăruite oamenilor spre a dobândi viața veșnică. Harul este însăși iubirea Preasfintei Treimi împărtășită oamenilor de Domnul Iisus Hristos Cel înviat din morți și înălțat la ceruri prin Duhul Sfânt, Care coboară în lume pentru a-i uni pe oameni duhovnicește cu Hristos, Capul Bisericii, și pentru a le dărui oamenilor viață veșnică”.
Preafericirea Sa a vorbit apoi despre diferențele religioase și culturale între iudeii și samarinenii acelor timpuri care aveau ca rezultat un dispreț reciproc: „Învățătura centrală a Evangheliei de astăzi este faptul că Iisus Hristos dăruiește lumii harul mântuitor, numit apa cea vie, însă El vorbește despre această realitate dumnezeiască sau cerească pornind de la viața pământească. La început, Iisus îi cere femeii samarinence apă obișnuită din fântână mai mult pentru a intra în dialog cu ea, nu pentru a-i explica ce este apa cea vie. Domnul îi cere apă și ca să vadă dispoziția ei sufletească, mai ales că între iudei și samarineni erau multe deosebiri de ordin religios și cultural. Aceștia se disprețuiau și se evitau reciproc. Ținutul Samariei se afla între Galileea, din nordul Țării Sfinte, și Iudeea, din sudul acesteia. Ca să nu se întâlnească cu samarinenii, iudeii îi ocoleau, străbătând distanțe mari, deoarece samarinenii erau considerați oameni de alt neam și de altă credință. Credința mozaică a samarinenilor era amestecată cu multe împrumuturi religioase de la asirieni, aduși în Samaria de regele Asiriei după anul 722 î. Hr. din Babilon, Cuta, Ava, Hamat şi Sefarvaim (4 Regi 17, 23-24). Din aceste motive, samarinenii erau considerați de iudei ca fiind inferiori și trădători, având o credință pervertită prin influențe păgâne. Domnul Iisus Hristos este iudeul care însă nu ocolește Samaria, ci Se întâlnește cu samarinenii din cetatea Sihar și intră în dialog cu ei. Mai întâi, El vorbește cu o femeie din Samaria, trecând astfel prin dialog peste barierele mentale ale ostilității reciproce. El trece peste complexul superiorității iudeilor față de samarineni, iar față de această femeie, El manifestă respect, întrucât și ea este ființă umană, creată după chipul lui Dumnezeu. Prin aceasta se vede că Evanghelia Domnului nu este destinată numai evreilor, ci tuturor popoarelor”.
Vorbind despre mirarea ucenicilor care L-au găsit pe Iisus conversând cu femeia samarineancă, Părintele Patriarh Daniel a explicat: „Domnul Iisus Hristos înlătură o altă barieră mentală, anume complexul superiorității bărbatului față de femeie. În lumea antică păgână, politeistă, femeia era considerată ca fiind doar un obiect util. Bărbatul era stăpân asupra ei și putea dispune de viața ei. Ea putea fi omorâtă fără ca lui să i se întâmple ceva. Poligamia era în floare, iar femeia era umilită și disprețuită. Deși în societatea iudaică femeia se bucura de o anumită considerație, existau totuși mari diferențe de valoare între bărbat și femeie. Prin însuși faptul că vorbește cu o femeie de altă credință și de alt neam, vedem că Iisus cheamă la sfințenie și mântuire atât bărbații, cât și femeile. De aceea, în viața Bisericii lui Hristos vor exista în istorie multe femei sfinte, așa cum se poate vedea și în calendar”.
În încheiere, Patriarhul României a concluzionat: „Domnul Iisus Hristos spune că adevărata credință va fi una spirituală și universală, deoarece Dumnezeu este Duh nelimitat și nu locuiește doar într-un anume loc. Domnul spune că vine ceasul când oamenii se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, nu numai în Ierusalim, ci pretutindeni, adică în fiecare biserică unde este închinat sau adorat Tatăl în duh și în adevăr, adică preaslăvit împreună cu Duhul Sfânt și cu Fiul, Care este Adevărul. Astfel, fiecare biserică ortodoxă devine un Ierusalim oriunde s-ar afla pe pământ, deoarece devine o icoană și o poartă îndreptată spre Ierusalimul ceresc, despre care vorbește cartea Apocalipsei”.
În Duminica Sfinților Români, 22 iunie, Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, i-a vizitat pe credincioșii Parohiei Petnic din Protopopiatul Băile Herculane, județul Caraș-Severin. Ierarhul a sfințit icoanele din interiorul bisericii, dar și câteva din exterior, realizate recent și care întregesc veșmântul picturii sfântului lăcaș ocrotit de Sfinții Apostoli Petru și Pavel, dar și de Sfântul Vasile cel Mare.
Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, a oficiat duminică, 22 iunie, Sfânta Liturghie la Catedrala Arhiepiscopală din orașul Galați. Răspunsurile au fost oferite de corul catedralei.
Credincioșii Parohiei Calvini, județul Buzău, au fost vizitați duminică, 22 iunie, de Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei. Ierarhul a săvârșit Sfânta Liturghie în Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitate, apoi a sfințit noul așezământ parohial.
Credincioșii din parohia argeșeană Moșoaia, Protopopiatul Pitești, au avut duminică bucuria de a-l avea în mijlocul lor pe Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului. Cu această ocazie, ierarhul a săvârșit slujba de sfințire a noului complex de clădiri construite în curtea bisericii, ce cuprinde: capelă mortuară, așezământ social și cancelarie parohială. Tot acum a fost sfințit și noul mozaic realizat pe fațada bisericii, se arată pe site-ul eparhiei, arhiepiscopiaargesuluisimuscelului.ro.
.jpg)
Duminica a 3-a după Rusalii (Despre grijile vieţii) Matei 6, 22-33 Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul; dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi ră
„Deoarece mulți au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi, așa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început și au fost slujitori ai Cuvântului, am găsit și eu cu cale, preaputernice Teofile, după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la început, să ți le scriu pe rând, ca să te încredințezi despre temeinicia învățăturii pe care ai primit-o. Era în zilele lui Irod, regele Iudeei, un preot cu numele Zaharia, din ceata preoțească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron și se numea Elisabeta. Și erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului. Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în zilele lor. Și pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale, a ieșit la sorți, după obiceiul preoției, să tămâieze, intrând în templul Domnului. Iar toată mulțimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară și se ruga. Și i s-a arătat Îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Văzându-l, Zaharia s-a tulburat și frică a căzut peste el. Iar Îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată și Elisabeta, femeia ta, îți va naște un fiu și-l vei numi Ioan. Și bucurie și veselie vei avea, iar de nașterea lui mulți se vor bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură amețitoare și încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Iar pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Și va merge înaintea Lui cu duhul și cu puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii și pe cei neascultători la înțelepciunea drepților, ca să gătească Domnului un popor pregătit. Și a zis Zaharia către înger: După ce voi cunoaște aceasta? Căci eu sunt bătrân și femeia mea înaintată în zilele ei. Și Îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Și am fost trimis să grăiesc către tine și să-ți binevestesc acestea. Și, iată, vei fi mut și nu vei putea să vorbești până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor. Și poporul aștepta pe Zaharia și se mira că întârzie în templu. Și, ieșind, nu putea să vorbească. Și ei au înțeles că a avut vedenie în templu; iar el le făcea semne și a rămas mut. Și când s-au împlinit zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa. Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit și cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând: Că așa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Și după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu. Și au auzit vecinii și rudele ei că Domnul a mărit mila Sa fața de ea și se bucurau împreună cu ea. Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul și-l numeau Zaharia, după numele tatălui său. Și răspunzând, mama lui a zis: Nu, ci se va chema Ioan. Și au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta. Și au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit. Și, cerând o tăbliță, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Și toți s-au mirat. Și îndată i s-au deschis gura și limba și vorbea binecuvântând pe Dumnezeu. Și frică i-a cuprins pe toți care locuiau împrejurul lor; și în tot ținutul muntos al Iudeei s-au vestit toate aceste cuvinte. Și toți care le auzeau le puneau la inimă, zicând: Ce va fi oare acest copil? Căci mâna Domnului era cu el. Și Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt și a prorocit, zicând: Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat și a făcut răscumpărare poporului Său; și tu, pruncule, Proroc al Celui Preaînalt te vei chema, pentru că vei merge înaintea feței Domnului ca să gătești căile Lui. Iar copilul creștea și se întărea cu duhul. Și a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel.”
Fraților, acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am crezut. Noaptea e pe sfârșite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să
Biserica Ortodoxă prăznuieşte astăzi Naşterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, vestită de Arhanghelul Gavriil, în chip minunat tatălui său, pe când slujea în Templul din Ierusalim. Deoarece s-a îndoit că va mai putea avea copii la o vârstă înaintată, Zaharia nu a mai putut vorbi până în ziua când, după naşterea fiului său, a fost rugat să scrie pe o tăbliţă care va fi numele copilului. După ce a scris Ioan, și-a recăpătat darul vorbirii şi a profeţit în legătură cu misiunea pe care o va avea pruncul, de Înaintemergător al Mântuitorului Iisus Hristos.
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia X, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 123 „Ioan le propovăduia cu strălucită voce, amintindu-le de ceruri și de Împărăția
Suprapunerea Duminicii a 3-a după Cincizecime cu sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel aduce o direcție specifică în receptarea mesajului Bisericii. Praznicul are față de această duminică un rol
Sfântul Apostol Pavel reprezintă etalonul prin excelență în circumscrierea celor mai adânci prescripte morale. Între principiile fundamentale pe care le regăsim la interferența vieții socio-culturale,
Dezechilibrele produse de abuzul de tehnologie, la nivel personal, se răsfrâng și asupra mediului în care copiii trăiesc, în mod deosebit asupra familiei, care li se pare, într-o astfel de situație, un mediu
