„Iisus l-a transformat pe cel vindecat într-un misionar statornic”

Pasajul evanghelic lecturat în Duminica a 23-a după Rusalii, ce relatează vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor, a fost tâlcuit de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învățătură rostit în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reșe­dinței Patriarhale. Preafericirea Sa a explicat că, în esență, Evanghelia duminicală arată recu­noș­tință și lucrare misionară din partea celui vindecat de Mântuitorul Iisus Hristos, care a fost eliberat de demonii care îl posedau.

La începutul cuvântului său, Patriarhul României a prezentat starea amară și nefericită în care se afla omul stăpânit de demoni, către care Mântuitorul Hristos a mers din proprie inițiativă, conform pasajului evanghelic citit (Luca 8, 26-39): „Vedem din această Evanghelie cum Mântuitorul, fără să fie invitat sau sfătuit de cineva, a traversat Marea Galileei din proprie inițiativă și a ajuns pe celălalt țărm, întâlnindu-se cu acest om chinuit de demoni. Acest gest al Domnului arată iubirea Lui față de oameni și mai ales față de cei care suferă de multă vreme. Iisus S-a îndreptat spre natura umană cea mai chinuită, pentru că acest om din ținutul Gherghesenilor era complet stăpânit de mulți demoni. El nu își mai folosea facul­tățile sufletești pentru a se exprima, ci mintea și vocea lui erau folosite de ei. Omul acela avea o putere ­mare, dată de prezența mulțimii de demoni din el, încât rupea lanțurile și obezile atunci când era legat. Locuitorii de acolo i-au pus legături încercând să îl rețină, dar el le rupea pe toate și mergea în pustie, spune Evanghelia, dormind în morminte. Era mai mult prezent împreună cu morții decât cu cei vii. Era un om stăpânit de demoni și înstrăinat de ceilalți oameni. Spre această fire umană chinuită, înstră­i­nată și izolată a mers Iisus pentru a-i oferi vindecare. Este foarte semnificativă Evanghelia de astăzi prin care se vede iubirea milostivă, eliberatoare și vindecătoare a Mântuitorului Hristos”.

În continuare, Părintele Patriarh a remarcat felul în care au re­­ac­ți­o­nat oamenii în urma vindecării celui chinuit de demoni: „Când Iisus S-a apropiat de acest om, demonii din el au zis: «Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? ­Rogu-Te, nu mă chinui!» În episodul vindecării celor doi demonizați din ținutul Gadarei, demonii Îi ziceau: «Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chi­nuiești?» (Matei 8, 29). Ei știau că la sfârșitul veacurilor vor fi pedep­siți, alungați în adâncul iadului, dar li s-a părut că Iisus a venit mai înainte de Judecata de Apoi. Aici este un singur demonizat, dar demonii care îl stăpânesc sunt foarte mulți. Când Iisus l-a întrebat pe acest om din cetatea Gherasa care îi este numele, el a răspuns că este Legiune, fiindcă în el intraseră foarte mulți demoni. În timpul romanilor, în perioada în care a avut loc acest eveniment, legiunea număra între 4.200 și 6.000 de soldați. Atunci, demonii I-au cerut lui Iisus să le îngăduie să intre în turma de porci. El le-a îngăduit și, deodată, porcii îndrăciți s-au aruncat în mare și s-au înecat. Văzând paguba acestei lucrări îngăduite de Iisus, păzitorii porcilor i-au anunțat pe locuitorii cetății și pe cei ai satelor din jur despre cele întâmplate. Sfântul Evanghelist Marcu spune că turma aceea era mare, ca la două mii de porci. Deși nu consumau carne de porc, locuitorii din acel ținut o vindeau. Înecul animalelor era o pagubă mare pentru ei, dar se temeau ca Iisus să nu îi pedepsească și în altă formă. De aceea, I-au cerut stăruitor să plece din ținutul lor. Nu I-au mulțumit că l-a vindecat pe omul demonizat care era un pericol și pentru ei, fiind foarte violent. Iisus a intrat în corabie și a plecat fără să vorbească nimic cu ei, fiindcă despre El va vorbi cel vindecat. După ce a fost eliberat de demoni, acesta a stat la picioarele lui Iisus, «îmbrăcat și întreg la minte», și I-a cerut să îl ia cu El. A simțit iubirea milostivă a lui Iisus care l-a vindecat, însă El i-a spus: «Întoarce-te la casa ta și spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu». Iisus l-a lăsat în locul în care a pătimit și a fost vindecat pentru că lumea îl cunoștea și vedea diferența între ce a fost înainte și după vindecare. Iisus l-a transformat pe acest om vindecat într-un misionar statornic, un mărturisitor al iubirii milostive a lui Dumnezeu, care s-a arătat prin Iisus Hristos”.

„Ne putem întreba de ce Iisus a îngăduit demonilor să intre în turma de porci și să producă o pagubă materială mare pentru locuitorii din ținutul Gherghesenilor. Sfântul Ioan Gură de Aur zice că Domnul Iisus Hristos a vrut să arate mai multe adevăruri prin această îngăduință. În primul rând, faptul că demonii, la sfârșitul veacurilor, vor fi trimiși în adâncul iadului, după cum acum turma de porci a ajuns în adâncul mării. El mai spune că Mântuitorul a vrut să arate că demonii nu pot să intre nici măcar în turma de porci dacă Dumnezeu nu le îngăduie. Ei nu au stăpânire totală, dar, văzând că în unele persoane a slăbit cre­dința și că ele nu mai au o legătură permanentă cu Dumnezeu, încep să intre în viața lor și să îi chinuiască, făcându-i să sufere. Acest lucru este îngăduit de Dumnezeu ca omul să Îi caute ajutorul, eliberarea și vindecarea. De asemenea, a îngăduit aceasta Iisus pentru a arăta că lucrarea Lui de mântuire se îndreaptă mai întâi spre oameni, căci sufletul unui om are o valoare unică și infinită. Este mai valoros decât toate bogățiile materiale și averile din lumea aceasta. De aceea, Mântuitorul îl eliberează pe om chiar dacă permite să fie stăpâniți de demoni porcii crescuți în ținutul Gherghesenilor doar pentru câștig material. Această alegere a lui Iisus arată valoarea infinită a fiecărei persoane umane”, a concluzionat Preafericirea Sa.