Impactul mass-mediei asupra sănătăţii umane

Mass-media, pe zi ce trece, îşi pierde vocaţia formatoare. În schimb, se constituie într-o forţă imensă, care introduce uneori multă confuzie şi foarte mult haos nu numai în societate, ci şi la nivelul minţii şi al inimii omului, susţin unele voci autorizate în diverse domenii.

Impactul mass-mediei asupra sănătăţii umane este o temă complexă, ale cărei consecinţe au început să fie dezbătute şi de către Biserică, întrucât ea însăşi utilizează mijloace moderne de comunicare în lucrarea sa pastoral-misionară, social-filantropică, cultural-educaţională şi administrativă. Una dintre aceste dezbateri a fost organizată la finalul anului trecut de Biroul de asistenţă religioasă din cadrul Sectorului social-filantropic şi misionar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Este vorba despre o conferinţă a preoţilor de caritate din unităţile spitaliceşti şi cele de asistenţă socială din Bucureşti, susţinută de pr. Constantin Cojocaru, de la Spitalul Clinic de Reumatologie „Dr. Ioan Stoia“ din Bucureşti. Invitatul special al dezbaterii a fost Virgiliu Gheorghe, specialist în bioetică, autor a numeroase cărţi despre influenţa pe care mijloacele mass-media o au asupra sănătăţii omului.

Pr. Constantin Cojocaru a arătat că „mass-media îi influenţează profund pe oameni în felul de a înţelege viaţa, lumea şi propria lor existenţă. Influenţează un univers care ţine prin excelenţă de misiunea Bisericii. Pentru cei mai mulţi dintre oameni, televiziunea şi internetul, sau mai nou televiziunea pe internet accesată de pe telefonul mobil şi comunicarea prin reţelele de socializare din spaţiul internetului reprezintă o modalitate plăcută de petrecere a timpului liber, un mod de relaxare, dar şi un «aliat» puternic în momentele de plictiseală sau de singurătate. Astfel, rolul televiziunii în viaţa noastră a devenit extrem de important, ajungând o dependenţă de neînvins, mai ales în rândul copiilor“.

În timpul utilizării celor mai sus amintite, privitorul se transpune într-o stare hipnotică, asemănătoare cu somnul, ceea ce conferă o cale uşoară de acces către subconştient. „Efectul hipnotic este în mare parte provocat de lumina radiantă produsă de tehnologia cu raze catodice din televizor, acea pâlpâială a ecranului care comută undele cerebrale într-o stare alfa, o stare mentală pe care în mod normal o asociem cu relaxarea profundă. La majoritatea oamenilor, după doar 30 de secunde de privit la televizor, creierul începe să producă unde alfa, ce indică rate ale activităţii cerebrale mult scăzute. Într-o stare hipnotică, informaţia la care suntem expuşi este descărcată direct în subconştient, acolo unde va influenţa convingerile existente şi va crea noi concepţii, fără ca subiectul să fie conştient de acest lucru. Acest fenomen are implicaţii evidente pentru specialiştii în marketing care doresc să-şi vândă produsele către «grupuri-ţint㻓, a evidenţiat pr. Constantin Cojocaru.   

Potrivit studiilor specialiştilor în domeniu, televiziunea reduce capacitatea de a gândi într-un mod critic. „Privitul la televizor amorţeşte emisfera stângă a creierului şi lasă emisfera dreaptă a creierului să îndeplinească toate activităţile cognoscibile, numai că partea dreaptă a creierului are tendinţa de a nu analiza în mod critic informaţiile asimilate. Emisfera stângă este regiunea critică pentru organizarea, analizarea şi judecarea datelor primite. Partea dreaptă a creierului tratează datele primite în mod necritic şi nu decodează sau divide informaţia în părţile ei componente. Emisfera dreaptă procesează informaţia în întregul ei, determinând răspunsuri mai degrabă emoţionale decât raţionale (inteligente). În plus, aceste regiuni ale creierului nu pot să facă distincţie între realitate şi imaginile fabricate (o funcţie îndeplinită de neocortex), de aceea reacţionează la conţinutul transmisiei TV ca şi cum ar fi real, secretând hormonii adecvaţi şi aşa mai departe. Din acest motiv, oamenii care se uită în mod excesiv la televizor au tendinţa de a avea o perspectivă nerealistă şi incorectă asupra realităţii“, a mai subliniat pr. Constantin Cojocaru.

Specialistul în bioetică Virgiliu Gheorghe a explicat că televizorul poate crea o dependenţă atât fizică, cât şi psihologică, deoarece privitul la televizor determină eliberarea de endorfine, sedative naturale cu proprietăţi asemănătoare heroinei, care-i fac pe oameni să se simtă bine. Dependenţa aceasta afectează dezvoltarea şi funcţionarea creierului uman, autism, dureri de cap şi de ochi, probleme de atenţie, concentrare şi memorie, oboseală nervoasă cronică, bulimie, probleme psihologice şi depresie severă.