În Duminica a treia după Rusalii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăţătură despre grijile lumeşti în biserica Mănăstirii Ţigăneşti din judeţul Ilfov.
Poate că cel mai bun loc de a vorbi despre dorul după Împărăţia cerurilor şi despre lepădarea grijilor lumeşti este în mănăstire, unde monahii şi monahiile s-au făcut pentru dragostea lui Dumnezeu, încă din viaţa aceasta, cetăţeni ai Împărăţiei lui Hristos. Un astfel de loc este Mănăstirea Ţigăneşti din Ilfov, căci monahiile de aici au zidit duhovniceşte, în sufletele lor, "Ierusalimul cel ceresc". În cuvântul de învăţătură rostit pentru vieţuitoarele din mănăstire şi pentru credincioşii care vin în fiecare duminică aici, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că cea dintâi chemare şi preocupare a omului este Împărăţia cerurilor, pentru că omul, care este creat după chipul veşnic al lui Dumnezeu, doreşte o iubire veşnică şi netrecătoare. "Împărăţia lui Dumnezeu este comuniunea de iubire a Preasfintei Treimi cu sfinţii îngeri şi cu toţi sfinţii care au împlinit în viaţa lor iubirea lui Dumnezeu, de aceea este bucurie, pace, dreptate în Duhul Sfânt, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel. Este pace şi bucurie pentru că omul se bucură în starea de iubire. Omul se simte împăcat cu Dumnezeu, cu semenii şi cu sine însuşi şi ajunge şi la dreptate, care este dreapta vieţuire, dreapta legătură a noastră cu Dumnezeu", a spus Preafericirea Sa.
Omul este ceea ce iubeşte mai mult
Starea omului poate fi însă deturnată de dorul egoist după lucrurile materiale şi trecătoare, care nu mai sunt realităţi transparente prin care se poate vedea iubirea lui Dumnezeu, ci devin opace pentru "ochiul viclean" care le caută obsesiv. "Ceea ce iubeşte mai mult omul, la nivelul acelui lucru rămâne. Dacă iubeşte lucrurile trecătoare, obiecte şi situaţii materiale, se limitează la lucrurile pe care le iubeşte cel mai mult, care au devenit pentru el un idol. Dacă însă omul iubeşte pe Dumnezeu Cel nelimitat şi Cel netrecător, Cel infinit şi veşnic, sufletul omului este liber pentru o comuniune veşnică şi nelimitată cu Dumnezeu, de aceea Sfânta Scriptură combate idolatria ca fixare a omului asupra realităţilor materiale şi trecătoare şi ca pierdere a capacităţii sale de a iubi veşnic şi de a creşte la nesfârşit în iubirea lui Dumnezeu", a explicat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române. Când Mântuitorul spune ucenicilor să nu se îngrijească de cele trebuincioase vieţii biologice, nu este un îndemn la lenevire şi pasivitate, ci El arată că în cele din urmă primul suport al existenţei omului nu este viaţa biologică, ci viaţa duhovnicească spre care creştinul trebuie să se preocupe cel dintâi. Blocajul omului în lucrurile materiale şi idolatrizarea lor reprezintă un păcat faţă de iubirea lui Dumnezeu, pentru că acesta dovedeşte iubire şi ataşament faţă de darurile primite şi nesocoteşte pe izvorul lor, pe Dăruitorul Cel veşnic, pe Dumnezeu. "Când iubim lucrurile materiale mai mult ca Dumnezeu, înseamnă că iubim darurile mai mult ca pe Dăruitor, de aceea nu suntem vrednici să ne numim persoane libere şi iubitoare", a mai spus Părintele Patriarh Daniel.
La finalul cuvântului de învăţătură, Preafericitul Patriarh Daniel i-a dăruit stavroforei Eufimia Popa, stareţa Mănăstirii Ţigăneşti, cele trei noi volume despre Autocefalia Bisericii Ortodoxe Române, apărute la Editura Basilica.
.jpg)
