Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri „În absenţa Bisericii Ortodoxe, în România, familia ar deveni haotică“

„În absenţa Bisericii Ortodoxe, în România, familia ar deveni haotică“

Un articol de: Narcisa Balaban Urucu - 22 Aug, 2007

Ieri s-a încheiat prima serie a conferinţelor pastoral-misionare ale preoţilor din Arhiepiscopia Iaşilor. La acestea au participat cei aproximativ 500 de preoţi din Protopopiatele Iaşi 1, Hârlău, Botoşani, Dorohoi, Ceahlău şi Roznov. În prima parte a zilei de ieri au conferenţiat şi reprezentanţi ai Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi ai Inspectoratului Şcolar Judeţean Iaşi. De asemenea, dl. Floyd Frantz, coordonator al Programului „Sf. Dimitrie“ din Cluj-Napoca, a ţinut o prelegere despre efectele negative ale alcoolismului asupra familiei. Ca urmare a discuţiilor pe grupe, care au avut loc în prima zi, preoţii din cele şase protopopiate au prezentat concluziile întâlnirii de anul acesta, structurându-le pe trei direcţii.

Tema de anul acesta a conferinţelor pastoral-misionare cu preoţii din Arhiepiscopia Iaşilor este „Problema familiei creştine astăzi. Pastoraţia copiilor, a tinerilor şi a bătrânilor. Problema preotului aflat în dificultăţi materiale“. Conferinţele au loc în Aula „Sanctus Stephanus Magnus“ a Centrului de conferinţe „Providenţa“, sub preşedinţia IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Locţiitor de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

Cea de-a doua zi a conferinţelor pastoral-misionare a preoţilor din Arhiepiscopia Iaşilor, care se desfăşoară începând de luni, 20 august, până mâine, 23 august în Aula „Sanctus Stephanus Magnus“ a Centrului de conferinţe „Providenţa“ a început cu Sfânta Liturghie oficiată de IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Locţiitorul de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de preoţi consilieri şi protopopi ai Arhiepiscopiei Iaşilor.

Prima conferinţă a fost susţinută de dna Teodora Bertzi, secretar de stat, coordonator al Departamentului pentru afaceri sociale şi egalitate de Şanse în cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse. Dânsa a vorbit despre două programe care sunt acum în pregătire şi care presupun parteneriate cu mai multe instituţii româneşti, printre care şi Biserica. Unul dintre aceste programe va fi lansat pe 7 septembrie şi are misiunea de a crea servicii sociale de toate tipurile, recomandându-se parteneriate cu primării şi alte genuri de instituţii locale, dar şi episcopii, arhiepiscopii sau mitropolii. Dna Bertzi a subliniat în mod deosebit faptul că, într-o comunitate, preotului îi poate reveni şi rolul de a-i face pe credincioşi conştienţi de greutăţile lor, dar şi de faptul că pentru aceste greutăţi se pot găsi soluţii pentru a fi stopate. Cel de-al doilea program, care se derulează în parteneriat cu Banca Mondială, are ca principal scop dezvoltarea unor ample servicii de protecţie a copiilor şi tinerilor, a unor servicii adresate comunităţii rrome, dar şi persoanelor vârstnice. Şi în cazul acestui program, preotul poate avea un rol foarte important. În final, dna secretar de stat s-a arătat impresionată de ceea ce a reuşit să dezvolte în plan social-caritativ Institutul Social-Caritativ „Diaconia“ al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

„Cum tratăm alcoolismul“

În continuare, dl Floyd Frantz, misionar ortodox american, specialist în consilierea persoanelor dependente de alcool şi coordonator al programului „Sfântul Dimitrie“ din Cluj-Napoca, a ţinut o prelegere despre efectele negative ale alcoolismului asupra familiei. Această mare problemă cu care se confruntă familia este dezvoltată şi în cartea „Cum tratăm alcoolismul - Manual pentru uzul preoţilor“, apărută la Editura Trinitas în anul 2007. „Am venit în România în anul 2000 şi am început să lucrăm cu copii ai străzii, dar conştientizând că alcoolismul este o boală foarte serioasă, am hotărât să ne concentrăm mai mult asupra ei. Sunt convins că în absenţa Bisericii Ortodoxe, în România, familia ar deveni haotică, s-ar confrunta cu probleme mult mai mari decât Moldova, Rusia sau Albania. Familia constituie cheia unei ţări unificate, iar Biserica Ortodoxă este, de asemenea, cheia unei familii unite. Sigur, munca mea se concentrează asupra persoanelor dependente de alcool. Şi după cum ştim, alcoolismul este o boală a familiei. Atunci când soţul devine alcoolic, soţia observă prima, apoi copiii sunt afectaţi de aceste probleme, iar unii dintre aceşti copii vor creşte şi vor deveni, la rândul lor, alcoolici. Al doilea care îl vede pe alcoolic este preotul, aceasta pentru că soţia alcoolicului îi cere sfaturi preotului în legătură cu problema sa. Apoi, alcoolicul însuşi se va prezenta la preot, căruia îi se va spovedi şi îi va cere sfaturi. Deci trebuie să vedem care sunt problemele cu care se confruntă alcoolicul. Eu consider că preotul este persoana cea mai indicată pentru a aborda această problemă. Şi aceasta deoarece una dintre caracteristicile principale ale preotului este grija pe care o are faţă de alte persoane, or orice paroh îşi iubeşte enoriaşii“, a precizat dl. Frantz.

„Impactul preotului în comunităţile rurale este edificator“

Inspectoratul Judeţean Iaşi a fost reprezentat ieri de dl. inspector Traian Fântânaru şi de dna psiholog Maria Buzescu. Pentru început, Traian Fântânaru a ţinut un discurs despre politicile educaţionale, amintind de un proiect cu tinerii, încheiat în luna mai şi derulat în parteneriat cu parohia „Sf. Voievod Ştefan cel Mare“ din Iaşi, prin care s-a atins şi problema familiei creştine. Domnia sa a vorbit despre cauzele care duc la dezorganizarea famiilor, însistând asupra plecării părinţilor în străinătate la muncă şi a alcoolismului. Pentru combaterea acestor probleme, dl Fântânaru a menţionat rolul preotului, mai ales în comunităţile rurale, acolo unde acesta „poate face mult mai mult decât un cadru didactic“, nemaivorbind despre impactul pozitiv pe care îl poate avea colaborarea care trebuie să existe între profesori şi preotul dintr-o localitate. „Fără intenţia de a vă măguli, vreau să subliniez că impactul preotului în comunităţile rurale este edificator. Noi am reuşit să facem multe acţiuni printr-un simplu cuvânt al unei feţe bisericeşti. Profesorul care se află la datorie, împreună cu preotul, poate să aibă o atitudine combativă, în spiritul moralei creştine, bineînţeles“, a adăugat dl. inspector Fântânaru.

În cadrul expunerii sale, dna psiholog Maria Buzatu a prezentat o serie de statistici realizate la nivelul judeţului Iaşi, statistici, de altfel îngrijorătoare, în ceea ce priveşte numărul copiilor care au părinţii plecaţi la muncă în străinătate şi de aici, al copiilor care au abandonat şcoala. Dânsa a precizat că, de la an la an, se observă o creştere foarte mare a numărului acestor copii. Dacă în noiembrie 2006, în judeţul Iaşi s-au înregistrat 11.000 de copii ai căror părinţi erau plecaţi la muncă în străinătate, în anul 2007, în urma studiilor, s-a constatat că numărul acestora se ridică la 12.800. De asemenea, se observă că dintre cei plecaţi în străinătate 70% sunt mame, „stâlpii de formare a sufletului copilului“, iar 20% din numărul copiilor au plecaţi la muncă în străinătate ambii părinţi, ei rămânând fie în grija bunicilor, a rudelor, a vecinilor, prietenilor, ba chiar a fraţilor mai mari. aşadar, nu este greu de constatat care ar putea fi efectele psihologice ale unor astfel de statistici. „Tulburările pe care le pot căpăta copiii ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate nu diferă deloc de tulburările care apar la copiii ai căror părinţi divorţează sau chiar ai căror părinţi au murit. Nu spun că toţi capătă astfel de tulburări, căci sunt şi personalităţi mai puternice şi depinde în grija cui rămân, dar o parte pot căpăta tulburări de tipul închiderii în sine, de tipul angoasei sau a scăderii imaginii de sine“, a explicat dna Buzatu. Printre alte efecte a fost menţionat sentimentul de culpă care se creează asupra copilului, sentiment de tipul „pentru tine plec la muncă în străinătate“. În concluzie, dezbinarea care provoacă tulburare în familie duce la formarea, în sufletul copilului, a sentimentului de neîncredere în această instituţie socială care este familia. De asemenea, domnia sa a menţionat şi încurajarea nonvalorii culturale, încurajarea nefirească a părinţilor, care trimit copiilor bani, creând în conştiinţa acestora faptul că sunt „cineva“. Copiii cresc în mod nesănătos cu această convingere.

Problemele familiei creştine, astăzi

În partea a doua a întâlnirii de ieri, ca urmare a discuţiilor pe grupe care au avut loc în prima zi, referenţii grupelor formate din preoţii din cele şase protopopiate au prezentat concluziile întâlnirii de anul acesta. Preoţii au structurat concluziile în trei părţi, şi anume: probleme cu care se confruntă familia creştină astăzi, remediile sociale ale acestor probleme şi remediile pastorale ale aceastora.

În urma prezentării, s-a constatat că problemele cu care se confruntă familia creştină astăzi sunt: sărăcia şi şomajul; violenţa domestică; alcoolismul şi drogurile; concubinajul şi promovarea în mass-media a unor atitudini ce încurajează cuplurile care trăiesc împreună fără a fi unite prin Taina căsătoriei; plecarea la lucru în străinătate a unuia sau a ambilor soţi; lipsa unei educaţii corespunzătoare a copiilor din neştiinţa sau din neglijenţa părinţilor, prozelitismul sectar; avorturile; literatura şi filmele porno; ofensiva publică a unor manifestări sexuale deviante; convieţuierea familiilor tinere în spaţii inadecvate (cu părinţi sau mai multe familii în aceeaşi casă); secularizarea vieţii de familie; incultura; luxul promovat ca valoare de la vârste fragede; instabilitatea locului de muncă etc.

Remedii sociale

Printre remediile sociale propuse de preoţi, amintim: înfiinţarea de centre de zi, în care să se poată oferi un mediu educativ copiilor proveniţi din familiile dezorganizate, soluţie ce poate fi aplicată mai ales în parteneriat cu autorităţile locale şi prin accesarea unor fonduri puse la dispoziţie prin programe specifice; mai buna colaborare între instituţiile statului aparţinând diverselor ministere, dar şi mai buna colaborare între instituţiile statului şi cele bisericeşti; respectarea legii privind orele de muncă în favoarea comunităţii; implicarea mai mare din partea instituţiilor statului privind educaţia tinerilor; ridicarea nivelului de cultură la sate şi în zonele defavorizate; interzicerea comerţului (iarmaroace) la sate în zilele de duminică; promovarea spiritului de dialog şi de întrajutorare între generaţii; schimbarea mentalităţii tinerilor, marcată de teribilism şi spirit de frondă, ca rezultat al unei concepţii greşite despre libertate şi ca efect al preluării unor modele de comportament din industria de divertisment; burse de studiu; elaborarea unor legi care să încurajeze natalitatea; centre de consiliere pentru părinţi şi copii etc.

Remedii pastorale

În sfârşit, preoţii au propus şi o serie de remedii pastorale pentru astfel de probleme. Întrucât una dintre cele mai mari grave probleme cu care se confruntă familia creştină de azi este fenomenul migraţiei temporare, când părinţii pleacă la muncă în străinătate, preotul are datoria de a identifica astfel de cazuri din parohie şi de a încuraja copiii afectaţi de lipsa totală sau temporară a părinţilor să se implice în activităţile parohiei. Printre soluţiile propuse de preoţi, amintim: organizarea de tabere şi concursuri cu premii, adaptate în funcţie de vârstă, înfiinţarea de cercuri de pictură sau de cluburi cu activităţi atractive (inclusiv prin cooperare cu şcolile); vizitele pastorale dese, convorbirile duhovniceşti, consilierea membrilor familiei şi antrenarea acestora în activităţile organizate de parohie, cateheze care trebuie să vizeze pe toţi membrii familiei, tineri şi vârstnici deopotrivă, pelerinaje religioase la biserici şi mănăstiri şi pelerinaje social-filantropice la azile, spitale de bătrâni sau de copii, orfelinate; alternative creştine de petrecere a timpului liber, cum ar fi dezvoltarea de site-uri pentru parohii şi mănăstiri; slujbe şi predici care să răspundă nivelului de cultură şi nevoilor sufleteşti ale enoriaşilor care suferă singurătate sau alte complexe; cultivarea spiritului filantropic prin formarea de grupe între cei înstăriţi material şi cei săraci; înfiinţarea de locuri de joacă pentru copii în curtea bisericilor (cum ar fi grădiniţele duminicale) şi nu numai.

Conferinţele pastoral-misionare continuă astăzi şi mâine la Centrul de conferinţe „Provindenţa“ din Iaşi. La această serie participă preoţii din Protopopiatele Iaşi 2, Paşcani, Piatra Neamţ, Târgu Neamţ, Darabani şi Săveni.

Cateheza - formarea conştiinţei copiilor că sunt utili Bisericii

Prima serie a conferinţelor pastoral-misionare din Arhiepiscopia Iaşilor s-a încheiat ieri cu mai multe concluzii expuse de IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Locţiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, care a precizat: „Noi am rezumat, înainte de aceste rapoarte, câteva priorităţi privind pastoraţia copiilor şi tinerilor. În primul rând, în fiecare parohie trebuie să avem o listă completă a tuturor copiilor şi tinerilor, cu vârsta, situaţia copiilor, dacă părinţii sunt în ţară sau dacă sunt plecaţi. Deci, e bine să cunoaştem, ca părinţi duhovniceşti, care sunt fiii duhovniceşti din fiecare parohie. E bine să ştim şi numele celor care nu vin la biserică, pentru a merge noi spre ei. Apoi, avem nevoie de cateheze liturgice practice pentru copii şi tineri, urmate de concursuri cu premii (o dată sau de două ori pe an), pentru a vedea cum au asimilat aceste cateheze, deoarece nu întotdeauna profesorul de religie reuşeşte, la orele de religie, să transmită cunoştinţe şi mai ales atmosfera liturgică, să-i pregătească pentru spovedanie, pentru împărtăşanie, pentru a citi Apostolul, pentru a-l ajuta pe preot la unele slujbe. Deci, aceste cateheze practice pentru copii şi tineri însemnează o familiarizare a lor cu viaţa liturgică şi formarea conştiinţei lor că ei sunt utili Bisericii. Al treilea punct în pastoraţia copiilor şi tinerilor se referă la activităţi săptămânale sau lunare cu toţi copiii şi tinerii din parohie, mai ales pentru a integra copiii şi tinerii ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate sau fac parte din familii divorţate“. Înalt Prea Sfinţia Sa a amintit aici de tabăra „Nimeni nu e singur“, organizată anual de Sectorul Biserica şi Societatea al Arhiepiscopiei Iaşilor. De asemenea, IPS Mitropolit Daniel a propus, ca prioritate în pastoraţia copiilor şi tinerilor, întâlniri periodice ale preotului cu familiile copiilor, dar şi tabere de vară, în colaborare cu autorităţilor locale, care să includă atât activităţi spirituale, cât şi culturale, sociale sau de destindere. În sfârşit, IPS Mitropolit a precizat că este necesară organizarea frecventă de cercuri pastorale pe teme privind pastoraţia familiei azi.

„Cea dintâi formă de ajutorare este frăţietatea noastră“

În ceea ce priveşte pastoraţia vârstnicilor, IPS Mitropolit Daniel a menţionat că, la fel ca şi în cazul copiilor, este necesară lista completă a bătrânilor dintr-o parohie, pentru a indentifica problemele şi nevoile acestora; convorbiri duhovniceşti dese, programe sociale şi culturale; pelerinaje la mănăstiri; programe sociale pe termen lung, în colaborare cu autorităţile locale, şi nu în ultimul rând, cultivarea respectului pentru bătrâni în parohie.

„Un al treilea punct pastoral este sprijinul pentru parohiile sărace. În primul rând, trebuie un ajutor din partea altor parohii vecine, care sunt mai puţin sărace, şi a protopopiatelor. De asemenea, este vorba de sprijin din partea centrului eparhial. Fondul «Păstorul cel Bun» trebuie alimentat în aşa fel încât, atunci când parohiile vecine şi protopopiatul nu mai au cu ce să ajute, să oferim de aici, din puţinul pe care îl avem. Apoi, este necesar sprijin din partea statului. S-a spus că este vorba despre o salarizare a tuturor preoţilor, dar trebuie acordată o atenţie deosebită preoţilor din parohiile sărace. Din acest punct de vedere, putem organiza programe de ajutorare, în care preoţii să fie coordonatori de program şi pe timpul desfăşurării acestuia, preoţii pot fi remuneraţi.

Există, aşadar, mai multe forme de ajutorare, însă cea dintâi este frăţietatea noastră, adică ceea ce putem face noi pe plan local şi eparhial trebuie să fie ceva permanent“, a mai spus Înalt Prea Sfinţia Sa.