În aşteptarea Învierii: „Nimeni nu este exclus de la mântuire“

În Duminica a V-a din Marele Post, la Biserica "Sfântul Nicolae" din comuna Cincu, Protopopiatul Făgăraş, a avut loc Sfânta Liturghie arhierească oficiată de Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului. Cu acest prilej s-a consemnat prima prezenţă a unui mitropolit în această parohie aflată în apropierea Oltului, într-o localitate aflată în centrul României.

Din soborul care l-a înconjurat pe IPS Laurenţiu la Sfânta Liturghie au făcut parte pr. arhim. Ilarion Urs, exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Sibiului şi stareţ al Mănăstirii "Sfinţii Brâncoveni" de la Sâmbăta de Sus, preotul Florin Adrian Butum, parohul Bisericii "Sfântul Nicolae" din Cincu, preotul Ioan Ciocan, protopop de Făgăraş, pr. George Laurenţiu Bota de la Biserica "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena", din Tohanul Vechi II, Protopopiatul Bran-Zărneşti, preoţi din parohiile vecine, precum şi diaconi. Au fost prezente autorităţi judeţene şi locale, printre care vicepreşedintele Consiliului Judeţean Braşov, Ioan Ochi, primarul Tănase Ioan Nicolae. În cadrul Sfintei Liturghii, preotul paroh Florin Butum a fost hirotesit sachelar.

"Biserica a fost înfrumuseţată şi refăcută în interior, fiind aproape în faza de încheiere a picturii, urmând a fi înnoită şi în exterior, în aşa fel încât, foarte curând, să o putem sfinţi. Pe părintele Butum Florin l-am cinstit cu prima treaptă de cinstire, cea de sachelar, urmând ca prin stăruinţa sa această parohie să înflorească aşa cum ea a fost înainte, întrucât aici a existat şi un centru de protopopiat", a spus IPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului.

"Este o zi de bucurie pentru Parohia Cincu, o zi istorică, pentru că astăzi IPS Laurenţiu a poposit în mijlocul nostru, s-a rugat împreună cu noi şi pentru sufletele noastre. Niciodată, până acum, un mitropolit nu s-a rugat în această biserică, nu este consemnată o prezenţă a unui mitropolit al locului vreodată aici, în comunitatea noastră", a arătat preotul Florin Butum.

Pregătirea pentru Patimile şi Învierea Domnului

În cuvântul de învăţătură, IPS Laurenţiu a amintit semnificaţiile Duminicii a V-a din Post, când "avem în faţa minţii imaginea ridicării din cea mai de jos treaptă a păcatului", aşa cum este exemplul Cuvioasei Maria Egipteanca.

"Ortodoxia este salvarea, iconomia dumnezeiască întruchipată, calea sigură spre mântuire, pentru că nimeni nu este exclus. Indiferent în ce treaptă a căderii s-ar afla, fiecare are şansa mântuirii". De asemenea, "ni se aminteşte iar că Mântuitorul va pătimi. Duminica trecută am aflat că Fiul Omului va fi dat pe mâinile păcătoşilor şi va fi răstignit". Evangheliile citite în duminicile din Post pregătesc credincioşii pentru marele praznic al Învierii: "Această pregătire se face ca într-o şcoală, este o pedagogie dumnezeiască, care a fost urmărită de secole pentru ca să fim antrenaţi în lupta cu păcatul pentru câştigarea vieţii de dincolo", a arătat IPS Laurenţiu.

În prima Evanghelie a duminicii a fost arătată "întâmplarea care se încheie cu mustrarea celor doi ucenici care au dorit, din dragoste faţă de învăţătorul lor, să stea unul de-a dreapta şi unul de-a stânga Sa, în Împărăţia cerurilor. Ei aveau mentalitatea omenească, limitată, a evreilor care au stat atâta sub robie. Ei l-au asimilat pe Mesia, pe care îl aşteptau, cu izbăvitorul pămânesc, cu cel care îi va scoate din robie şi-i va pune pe ei stăpâni ai lumii. De aceea, Mântuitorul îi mustră şi le spune: "Nu ştiţi ce cereţi! A şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea în Împărăţia cerurilor nu este dat Mie, ci Tatălui"". Mântuitorul i-a întrebat pe ucenici dacă pot bea acelaşi pahar şi pot trece prin acelaşi botez prin care El urma să treacă, referindu-se la pătimirile ce îl aşteptau. "Ei au răspuns "Da, putem!" fără să ştie despre ce e vorba. Le-a răspuns: "E adevărat, veţi trece şi voi, veţi primi şi voi jertfa Mea, dar a şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea în Împărăţia cerurilor este un lucru rânduit de Tatăl ceresc"".

IPS Laurenţiu a amintit cuvintele Mântuitorului, care le-a arătat ucenicilor săi că, faţă de obiceiul lumesc, ""Cine vrea să fie mai mare între voi să fie slujitorul tuturor". Este o pildă pe care n-am putea-o înţelege dacă Mântuitorul nu ar fi oferit-o prin propria persoană. A venit Fiul lui Dumnezeu să slujească omenirii. S-a născut în ieslea săracă, astfel încât şi cei mai sărmani s-au putut bucura", iar smerenia sa se vede şi în modul cum s-a lăsat "batjocorit, chinuit şi răstignit pe cruce, cu moartea cea mai ruşinoasă, aşa cum doar făcătorii de rele erau osândiţi, ca braţele Sale deschise să ne cuprindă pe toţi. În starea aceasta, de jertfă, se află şi astăzi, când ne primeşte pe fiecare dintre noi", a arătat Părintele Mitropolit, adăugând că evenimentele relatate nu sunt rememorări, "noi nu comemorăm Patimile, ci noi, împreună cu El, trăim tot ce a trăit El pe pământ pentru noi. Ne împărtăşim de darurile acestea în mod direct, cum ne-am împărtăşit acum câteva momente cu Trupul şi Sângele Său".

"Cui i s-a iertat mult, iubeşte mult"

Următoarea pildă arătată în cea de-a doua Evanghelie citită a fost a întâmplării din casa lui Simion, unde Iisus a fost invitat. Acolo, "o femeie care a stat la picioarele Mântuitorului, cu lacrimile sale îi uda picioarele şi le ştergea cu părul capului, apoi i-a uns picioarele cu mir de nard", a spus IPS Laurenţiu, care a adăugat că cei prezenţi au gândit că Iisus ar trebui să ştie ce fel de femeie e aceea care stă la picioarele lui. Mântuitorul le-a răspuns la îndoieli cu pilda celor doi datornici cărora li s-au iertat datoriile, unuia 500 de dinari, altuia 50.

"Căruia i s-a iertat mai mult, va iubi mai mult pe stăpân. Cel căruia i se iartă mult, iubeşte mult", a spus IPS Laurenţiu, arătând că "ne întâlnim cu Mântuitorul mereu în viaţa noastră şi suntem chemaţi să avem două stări, ca două făclii. Femeia care a plâns pentru păcatele sale şi-a exprimat părerea de rău, căinţa profundă. Şi-a recunoscut starea, apoi, după ce i s-au iertat păcatele, ea a putut să trăiască cea de-a doua stare, recunoştinţa. Trebuie să fim recunoscători lui Dumnezeu".

Referindu-se la viaţa Mariei Egipteanca, ca pildă a iubirii divine, IPS Laurenţiu a spus că aceasta arată "cât de mult poate ierta Dumnezeu, dacă omul iubeşte pe Dumnezeu". Viaţa Mariei Egipteanca arată "până unde poate cădea omul şi până unde poate ierta Dumnezeu". IPS Laurenţiu a adăugat că "nu trebuie să petrecem 47 de ani în nevoinţe", precum Cuvioasa Maria Egipteanca, "tâlharul de pe cruce s-a mântuit printr-o declaraţie". Însă "după mărturisirea păcatelor noi trebuie să ne luăm un angajament faţă de Dumnezeu. Părerea de rău pentru păcatele săvârşite să fie atât de mare, încât ea să mă oprească să mai fac păcatul respectiv. Hotărârea de îndreptare este al doilea moment esenţial după mărturisirea păcatelor". Astfel, "când spunem "cred că între păcătoşi cel dintâi sunt eu" înseamnă că mi-am dat seama în ce stare m-am aflat şi m-am bucurat de mila lui Dumnezeu, care s-a împăcat cu mine. De aceea, doresc ca păcatele mari pe care le-am făcut să nu le mai repet".

Părintele Mitropolit Laurenţiu a mai arătat că "Dumnezeu este milostiv dacă ne recunoaştem faptele", dar că trebuie avut în vedere nu doar păcatul, ci şi "răutatea care îl generează, patima, neputinţa". Dacă sunt "stări care generează păcatele, precum trândăvia, grija de multe, iubirea de stăpânire şi grăirea în deşert", sunt şi remedii precum "duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei", a spus IPS Laurenţiu, amintind rugăciunea Sfântului Efrem Sirul. O altă rugăciune necesară credincioşilor este "Ajută-mă Doamne să văd greşelile mele şi nu pe ale fratelui meu. Aici e tot secretul! Dacă eu îmi recunosc păcatele mele, mă rog şi pentru semenul meu şi nu îl osândesc pe el, nu îl batjocoresc pe el fără să mă văd pe mine, aşa cum se arată în Scriptură, cine vede paiul în ochiul altuia nu vede bârna din ochiul său. Să ne ajute Dumnezeu să fim pregătiţi continuu, în stare de veghe, să călătorim cu El până la capăt".