Trecut la Domnul chiar în ziua în care pomenim pe sfântul al cărui nume îl purta, părintele Teofil Ţintea din parohia Vulcan, judeţul Braşov, a lăsat în urma sa, pe lângă fireasca durere a despărţirii de cineva drag, amintirea unui sfânt printre oameni, a unui adevărat slujitor al Domnului şi a unui om cum rar îţi este dat să întâlneşti. La trecerea la Domnul a părintelui Teofil Ţintea, cuvintele sunt de prisos, truda sa de preot, soţ şi tată lăsând urmaşilor mărturii vii, grăitoare.
Părintele Teofil Ţintea, paroh în Vulcan, judeţul Braşov, a trecut la cele veşnice pe 23 iulie 2010. Cei care l-au cunoscut, spun că încă din 1979, când mitropolitul Nicolae Mladin l-a hirotonit preot, părintele Teofil nu a mai aparţinut acestei lumi după cuvântul Scripturii: "Ai tăi erau şi mi i-ai dat Mie... Ei nu mai sunt în lume pentru că Tu i-ai luat din lume şi mi i-ai dat Mie..." (Ioan cap. 17). Duminică seara, în 25 iulie, 30 de preoţi din Protopopiatul Bran-Zărneşti şi din Protopopiatul Braşov, au oficiat slujba stâlpilor, la căpătâiul părintelui, în biserica parohială din Vulcan. Luni, 26 iulie, slujitorul lui Dumnezeu a participat, tăcut, la ultima Liturghie, oficiată pe altarul la care a slujit 26 de ani, făcând, în pace, trecerea spre jertfelnicul ceresc, pentru a liturghisi, veşnic, lui Dumnezeu, împreună cu cetele îngereşti şi cu sfinţii locuitori ai cerului. La orele 12:00, Preasfinţitul Andrei Făgărăşanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, din încredinţarea Înalt Preasfinţitului Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, a condus soborul de preoţi care a oficiat prohodul adormitului în Domnul, având de-a dreapta şi de-a stânga pe protopopul de Bran-Zărneşti, părintele Gheorghe Colţea, şi pe protopopul Întorsurii Buzăului, părintele Florin Tohăneanu, alături de 45 de preoţi care l-au iubit pe ucenicul lui Hristos plecat în veşnicie.
Vrednicia preoţească
Preasfinţitul Andrei Făgărăşanul a vorbit despre valoarea, frumuseţea şi responsabilitatea preoţiei accentuând că preotul este omul lui Dumnezeu rânduit pentru mântuirea lumii, care are o dregătorie mai presus decât a îngerilor şi mai înaltă decât a profeţilor, fiind chemat nu doar să vestească lumii pe Dumnezeu ci să prefacă pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele Lui Hristos pentru a-L împărtăşi oamenilor spre îndumnezeire. De aceea, judecata preotului nu o face lumea, căreia nu-i mai aparţine, ci Fiul căruia I-a încredinţat-o Tatăl.
Necrologul l-a rostit protopopul de Bran-Zărneşti, părintele Gheorghe Colţea, care i-a încredinţat pe toţi, preoţi şi popor, că vrednicia preoţească a părintelui Teofil, iubitorul de Dumnezeu, adormit chiar în ziua prăznuirii Sfântului Mucenic Teofil, îl va îndreptăţi să stea de-a dreapta Lui Hristos, în Împărăţia cerurilor, crezând în nemincinoasele cuvinte "dintre cei pe care mi i-ai dat n-am pierdut pe nici unul fără numai pe fiul pierzării"(Ioan cap. 18). Necrologul a fost încheiat cu exprimarea nădejdii că preotul Teofil va fi un pururea rugător, în ceruri, pentru cei care au rămas, în această lume, truditori ai urcuşului către Împărăţia lui Dumnezeu.
Ucenicul de la Sâmbăta
Părintele Teofil s-a născut în 1954, în comuna Vulcan, jud. Braşov, în familia Ţintea Teofil şi Elena. A urmat şcoala generală de opt clase, în satul natal, iar liceul l-a absolvit la Codlea, promoţia 1969-1973. În 1978 a obţinut licenţa în teologie la Sibiu. Deprinderea căutării lui Dumnezeu i-a fost aşezată în suflet de cuvioşii părinţi de la Sâmbăta de Sus Veniamin Tohăneanu şi Teofil Părăianu, pe care i-a cunoscut şi i-a iubit din copilărie şi care i-au apărut în vis, cu câteva zile înainte de marea trecere, slujind Sfânta Liturghie, în veşminte strălucitoare, cu bărbi lungi şi albe ca fuioarele de lână. Lângă ei l-a văzut şi pe tatăl său, un evlavios creştin, electricianul de odinioară al Mănăstirii Brâncovenilor. În 1978 s-a căsătorit cu Valeria Munteanu, din Vulcan, fiica cântăreţului bisericesc. Dumnezeu Cel bun i-a dăruit părintelui Teofil doi copii, Cosmina, actualmente preoteasă şi Ioan Casian.
În 1979, pe seama Parohiei Tohanul Nou, jud. Braşov, mitropolitul Nicolae Mladin l-a hirotonit preot arvunindu-l jertfelnicului celui mai presus de ceruri în soborul celor care-I cântă Lui Dumnezeu, Sfânt, Sfânt, Sfânt... după ce pe pământ, timp de 31 de ani, I-a cântat Aliluia, Aliluia, Aliluia.
"O să se audă în toată Ţara Bârsei"
Din 1984, până când Dumnezeu i-a făcut semn să meargă la El, timp de 26 de ani, părintele Teofil, a fost "prooroc în patria sa" (Lc. 4). Multa osteneală: botezuri, cununii, înmormântări, sfinţiri de case, dezlegări, sfinte masluri, mărturisiri, împărtăşiri, sfaturi duhovniceşti, acatiste, paraclise, utrenii, vecernii, privegheri, predici rostite, ridicări până la cer în bucurii şi coborâri până la iad în întristări, dar peste toate transfigurări în prefacerile Sfintei Liturghii, i-au şubrezit trupul până la a-l face pământ iar sufletul i l-au şlefuit până la a-l face lumină.
În 2009, luna Iulie, părintele Teofil a ridicat în turla bisericii din Vulcan un clopot de 800 kg. Cu faţa plină de lumină, a zis: "O să se audă în toată Ţara Bârsei" şi aşa a fost: în iulie 2010, dangătul lin de clopot s-a auzit în toată Ţara Bârsei, vestind mutarea lui Teofil "de la moarte la viaţă şi de pe pământ la cer". Un ierarh, doi protopopi şi 45 de preoţi l-au prohodit pe părintele Teofil, cu cântările înmormântării preoţilor. S-au cântat şi s-au rostit multe, dar două cuvinte au pecetluit tânguirea noastră: "totdeauna" şi "niciodată"... Cu dragoste, pentru un preot din Protopopiatul Bran-Zărneşti, într-un amurg cu peceţi aprinse pe creasta Pietrei Craiului, L-am întrebat pe Dumnezeu "ce este omul că-Ţi aminteşti de el..." (Ps: 8, 4) şi am scris aceste cuvinte. "In memoriam".
.jpg)
