În pelerinaj coboară tainic parfumul veşniciei

În ajunul praznicului împărătesc al Intrării Domnului în Ierusalim, Patriarhia Română şi Arhiepiscopia Bucureştilor au organizat în Capitală pelerinajul de Florii la care au participat ierarhi, preoţi, monahi, monahii şi credincioşi din Bucureşti şi din judeţul Ilfov. Pelerinajul de Florii este o prevestire a luminatei zile a Învierii Domnului Iisus Hristos, dar şi o anticipare a trecerii noastre de pe pământ la viaţa veşnică, în cetatea netrecătoare din Împărăţia cerurilor.

Interzis timp de 60 de ani de regimul totalitar, tradiţionalul pelerinaj de Florii continuă de patru ani să fie o mărturie a bucuriei noastre de creştini şi o rememorare simbolică a Intrării Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, când a fost primit cu bucurie de cei care-L iubeau, purtând în mâini ramuri de finic şi stâlpări. Deşi se anunţase o zi ploioasă şi mohorâtă, Bunul Dumnezeu a îngăduit ca ieri să fie o vreme caldă, cu doar câteva adieri de vânt, ceea ce a făcut ca la pelerinaj să participe câteva mii de credincioşi din Capitală şi împrejurimi. "Pelerinajul începe într-o biserică şi se termină în biserică, deoarece Biserica, în lumea aceasta, conţine în formă concentrată şi profetică taina Ierusalimului ceresc, taina Împărăţiei cerurilor, taina Împărăţiei Tatălui şi a Fiului şi Sfântului Duh", reliefa Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române în cuvântul de învăţătură de la finalul pelerinajului. Astfel, pelerinajul din ajunul praznicului Intrării Domnului în Ierusalim a început după săvârşirea Vecerniei, la Mănăstirea Radu Vodă, unde Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, a binecuvântat ramurile de salcie, ulterior împărţite numeroşilor credincioşi care au umplut curtea mănăstirii. De acolo, alaiul pelerinilor, în fruntea cărora s-au aflat preoţii din protoieriile Capitalei şi ale judeţului Ilfov, preoţii de caritate din spitale, aziluri de bătrâni, unităţi militare, penitenciare şi cimitire, consilieri şi părinţii vicari eparhiali şi patriarhali şi Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, a mers pe câteva străzi ale Bucureştilor pentru a vesti locuitorilor cetăţii că trebuie să se pregătească pentru a întâmpina în oraş, în case şi în suflete pe Mântuitorul Iisus Hristos, precum odinioară în Ierusalim. Timp de aproximativ două ore, traficul intens de pe arterele centrale ale oraşului a încetat pentru a lăsa liniştea să se aştearnă şi pentru ca astfel să se pregătească calea alaiului numeros şi luminos al preoţilor îmbrăcaţi în frumoase veşminte, întrucât acest pelerinaj de Florii este o prevestire a luminatei zile a Învierii Domnului. Patru preoţi au purtat icoana mare a Intrării Domnului în Ierusalim în mijloc, în timp ce şase maici care au mers alături au tămâiat calea pelerinajului. În cântări duhovniceşti şi rugăciuni, mulţimea de pelerini s-a deplasat pe bulevardele Mărăşeşti şi Dimitrie Cantemir, apoi pe străzile: Bibescu Vodă, Şerban Vodă, Principatele Unite, Ienăchiţă Văcărescu, Sfânta Ecaterina, Bibescu Vodă şi la final pe Aleea Dealul Mitropoliei, unde pelerinii au fost întâmpinaţi de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. În timpul pelerinajului s-au săvârşit ectenii mici şi rugăciuni de binecuvântare pentru popor şi oraş la Biserica "Sfântul Spiridon" - Nou, Paraclis patriarhal, unde alaiul a fost întâmpinat de preoţii şi credincioşii din parohiile "Sfântul Spiridon" - Nou, "Sfântul Mare Mucenic Dumitru" - Slobozia şi "Sfântul Alexe" din Protoieria III Capitală, şi la Biserica "Sfânta Ecaterina", paraclisul Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul", unde preoţii profesori şi studenţii teologi au întâmpinat pelerinii.

Chemare la tainele dumnezeieşti

Asemenea celor din Ierusalim care îşi aşezau hainele înaintea Domnului Hristos şi înălţau glasuri de bucurie, oameni de toate vârstele şi categoriile profesionale au lăsat grijile şi apăsările cotidiene deoparte şi, având ramuri de salcie şi buchete de flori în mâini, au adus slavă Mântuitorului Iisus Hristos. Prin vestea bătăilor de toacă şi a imnelor duhovniceşti, pelerinajul i-a chemat pe toţi să se alăture, să devină mărturisitori ai credinţei în Înviere şi să conştientizeze că sunt doar nişte călători spre cetatea cea veşnică, spre Ierusalimul cel ceresc. Această chemare probabil au simţit-o şi acei oameni care, deşi nu ştiau ce se petrece, fie s-au alăturat şi ei mulţimilor de pelerini, fie au rămas timizi pe margine, furaţi însă de frumuseţea pelerinajului, şi au primit cu bucurie ramurile de salcie oferite de pelerini.

Dintr-o dată, esplanada Catedralei patriarhale a fost acoperită de o mare de oameni. Pelerinii au fost întâmpinaţi aici de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care a rostit rugăciunea de binecuvântare a icoanei Intrării Domnului în Ierusalim şi a celor 5.000 de iconiţe de Florii, ce au fost împărţite pelerinilor.

Preafericirea Sa a arătat că pelerinajul de Florii are multe înţelesuri duhovniceşti de mare folos pentru viaţa noastră de creştini, întrucât acesta este o pomenire a Intrării Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, o proclamare a biruinţei lui Hristos asupra morţii lui Lazăr, o prevestire a biruinţei asupra propriei Sale morţi şi, totodată, o prevestire a învierii celei de obşte la cea de-a doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos.

De asemenea, pelerinajul este o binecuvântare pentru popor şi cetate, iar, în al patrulea rând, este o preînchipuire a trecerii noastre din lumea aceasta în Ierusalimul ceresc, aşa cum Domnul Hristos a trecut prin Înviere din Ierusalimul pământesc în Ierusalimul ceresc.

"Pelerinajul este o mărturisire a credinţei noastre"

"Acest pelerinaj de Florii este şi o mărturisire a credinţei noastre în biruinţa lui Hristos asupra morţii. Evanghelia ne spune că o mulţime de oameni care au văzut în Betania cum Hristos a chemat pe Lazăr şi apoi l-a înviat, acea mulţime a fost cea care mărturisea cel mai mult că El este Împăratul lui Israel, că este Cel binecuvântat, Cel ce vine întru numele Domnului. Credinţa aceasta în puterea lui Hristos a dăruit viaţă celor care cred în El. Ceea ce trebuie să reţinem în mod deosebit este că învierea din morţi nu este un fenomen natural, ci este un dar al lui Hristos pentru întreaga umanitate. Vor învia şi cei care au crezut şi cei care nu au crezut în El, dar cei care au crezut vor fi cu El în bucuria şi lumina Preasfintei Treimi în Împărăţia cerurilor. Când Mântuitorul Iisus Hristos s-a apropiat de mormântul lui Lazăr şi a spus că el va învia, una din surorile lui Lazăr a spus că ştie că va învia la învierea cea de apoi, iar Mântuitorul îndată a spus: "Eu sunt Învierea şi Viaţa". Deci, Învierea este o persoană, nu un fenomen natural. Învierea este darul Persoanei Dumnezeieşti care are în ea viaţa veşnică. Unindu-se cu umanitatea, Hristos Domnul dăruieşte omenirii viaţa Sa veşnică. De aceea noi ne bucurăm foarte mult când ne aducem aminte de învierea lui Lazăr pentru că învăţăm din această înviere că cine iubeşte pe Hristos devine prietenul Lui şi nu va fi lăsat în stricăciune - nici în stricăciunea păcatului, pentru că va fi eliberat, nici în cea a suferinţei, pentru că va fi vindecat", a subliniat Preafericirea Sa.

Pelerinajul de Florii este o anticipare a trecerii noastre de pe pământ la viaţa veşnică, în cetatea netrecătoare din Împărăţia cerurilor, a evidenţiat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, iar participarea la acest pelerinaj nu este timp pierdut, ci timp câştigat, "timp sfinţit, timp deschis spre veşnicie, este timpul în care coboară tainic parfumul şi aroma vieţii veşnice". "Trecem la viaţa veşnică într-o zi, iar singurul lucru care contează din viaţa noastră este câtă lumină am adunat în suflete prin credinţă şi fapte bune şi câtă lumină am răspândit în jurul nostru prin credinţă mărturisită şi prin virtuţi şi fapte bune, înflorite şi roditoare", a mai precizat Preafericirea Sa.

După cele 40 de zile de post, pocăinţă şi nevoinţă, ne îndreptăm spre Săptămâna Pătimirilor Domnului pentru a ajunge ca să ne bucurăm duhovniceşte împreună cu Cel înviat din morţi.

Dar pentru a simţi această bucurie avem nevoie de florile credinţei şi ale virtuţilor, simbolizate de ramurile de finic şi de salcie şi flori. Pelerinajul este o trăire profundă şi unică şi cu greu se poate exprima în cuvinte. El nu s-a încheiat, ci continuă datorită pelerinilor, ce au devenit mărturisitori ai Învierii Domnului Hristos, şi prin răspândirea neîncetată a veştii celei mai însemnate pentru viaţa omului, şi anume viaţa veşnică.