„Înălțarea Crucii, preamărirea iubirii jertfelnice”

Biserica Ortodoxă Română a sărbătorit ieri, 10 septembrie 2017, Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci. În cuvântul de învățătură rostit ieri, la Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus că Sfânta Cruce este semnul iubirii jertfelnice, sfințitoare și de viață făcătoare a lui Dumnezeu.

Duminica trecută a fost o zi de pregătire duhovnicească pentru sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, care se prăznuiește la 14 septembrie. Evanghelia duminicală de la Ioan 3, 13-17, arată că Sfânta Cruce a fost prefigurată în Vechiul Testament de șarpele de aramă înălțat de Moise. „Sfânta Evanghelie a Duminicii dinaintea Înălțării Sfintei Cruci face o legătură între șarpele care a fost înălțat de către Moise în pustie și înălțarea pe cruce a Mântuitorului Iisus Hristos. Se știe că în timp ce poporul evreu, eliberat din Egipt, traversa pustiul, mulți oameni mureau pentru că erau mușcați de șerpi veninoși. Atunci Dumnezeu a poruncit să se înalțe un șarpe de aramă. Și oricine privea la șarpele de aramă înălțat în pustie se vindeca. Această vindecare miraculoasă a oamenilor care erau mușcați de șerpi era o preînchipuire a crucii Domnului Hristos. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: «Vezi legătura dintre acea închipuire și adevăr. Acolo, iudeii au scăpat de moarte, de una trecătoare, aici, cei care cred scapă de moartea veșnică. Acolo, șarpele spânzurat a tămăduit mușcăturile șarpelui. Aici, Hristos Cel răstignit a vindecat rănile pricinuite de șarpele inteligibil, diavolul. Acolo, a fost vindecat cel care a privit cu ochii aceștia trupești, aici, cel care privește cu ochii minții leapădă toate păcatele. Acolo, cel spânzurat era de aramă, în formă de șarpe închipuit, aici, Trupul Stăpânului pregătit de către Domnul. Acolo, un șarpe a mușcat și un șarpe a tămăduit. Tot așa și aici, o moarte a nimicit și o moarte a mântuit»”, a arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Crucea este semnul ascultării Domnului Hristos față de Dumnezeu Tatăl și jertfă pentru mântuirea lumii, dar este și izvor de viață veșnică și vestitoare a Învierii Celui pe care moartea nu L-a ținut. „Prin ascultarea Sa smerită față de Dumnezeu, până la ascultare pe cruce, Domnul Hristos a biruit păcatul neascultării lui Adam și moartea ca plată sau pedeapsă a păcatului. Prin Învierea Sa a arătat slava crucii ca fiind slavă a iubirii sale jertfelnice, sfințitoare și de viață făcătoare. De aceea cântăm: «Iată, prin cruce a venit bucurie la toată lumea». Crucea este semn de mântuire, de biruință și de viață veșnică. Transformarea morții lui Hristos în biruința vieții veșnice înseamnă și transformarea crucii din obiect de tortură sau de ocară în semn de mântuire, de viață nesfârșită”, a spus Preafericirea Sa.

Înălțarea Sfintei Cruci este un îndemn la asumarea unei atitudini milostive și jertfelnice către semeni, pentru că iubirea este roditoare în măsura în care ea se dăruiește celorlalți sub chipul faptelor de milostenie și al rugăciunii și preaslăvirii lui Dumnezeu. „Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci este preamărirea iubirii jertfelnice și smerite a lui Hristos, singura iubire pe care Dumnezeu o prețuiește. El nu prețuiește iubirea posesivă și mândră, ci iubirea smerită și milostivă, iubirea darnică care deschide sufletul omului spre a iubi pe Dumnezeu și pe semeni. Evanghelia ne mai spune: «Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea» (Ioan 3, 17). Deci, Mântuitorul vine să mântuiască lumea, nu să osândească lumea. El vine să cheme, să vindece pe cei bolnavi, să hrănească pe cei săraci, să călăuzească pe cei rătăciți, să ridice pe cei păcătoși și căzuți. Vine să dăruiască oamenilor viața cea adevărată, adică iubirea milostivă și smerită”, a explicat Patriarhul României.