Înălţarea Domnului, sărbătorită pe Colina Bucuriei

La 40 de zile după Sfintele Paști, creştinii ortodocși au prăznuit cu evlavie Înălţarea Domnului. Biserica Ortodoxă Română face în această  zi şi pomenirea eroilor care s-au jertfit pentru apărarea credinţei şi a neamului. Cu acest prilej, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, a săvârşit Sfânta Liturghie şi slujba Parastasului pentru eroi la „Baldachinul Sfinţilor” de pe Colina Bucuriei şi a rostit un cuvânt de învăţătură.

Al doilea praznic împărătesc din perioada liturgică a Penticostarului, Înălţarea cu trupul la cer a Mântuitorului Iisus Hristos, a fost sărbătorit pe Colina Patriarhiei din Bucureşti prin săvârşirea Sfintei Liturghii, în „Baldachinul Sfinţilor” din apropierea Catedralei Patriarhale, de către ­Prea­­sfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

După citirea pasajului evanghelic rânduit, de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca (24, 36-53), ierarhul a rostit un cuvânt de învăţătură în care a subliniat importanţa evenimentului petrecut la 40 de zile după Înviere: „Înălţarea Domnului este sărbătoarea întoarcerii Mântuitorului Hristos în sânurile Părintelui Său, în slava Preasfintei Treimi de unde, la plinirea vremii, a coborât, chip de rob luând, făcându-Se asemenea nouă, în afară de păcat, pentru a surpa zidul pe care păcatul și neascultarea l-au ridicat între Dumnezeu și oameni. La plinirea vremii, Dumnezeu S-a făcut om din Fecioară, a fost umilit, a fost răstignit și a murit din iubire faţă de noi. A înviat din morţi, făcându-Se începător tuturor celor dormiți și apoi, după Învierea Sa, le-a vorbit ucenicilor despre ceea ce aveau de împlinit pentru a duce învățătura Lui mântuitoare tuturor celor care aveau să creadă în El. Iar Înălţarea Sa la ceruri era, de fapt, încheierea acestei activități mântuitoare sau publice, care a durat trei ani și jumătate, şi întoarcerea în sânul Părintelui Său de care nu S-a despărțit. Mântuitorul Şi-a asumat firea noastră cea păcătoasă şi a ridicat-o la Tatăl, îndumnezeind-o. De aceea, înainte de începerea Sfintei Liturghii, episcopul, când îmbracă omoforul, mărturisește tocmai acest adevăr: «Pe umeri ai luat, Hristoase, firea noastră cea rătăcită și, înălţându-Te, ai dus-o lui Dumnezeu-Tatăl», adică și cu firea omenească, pe care a primit-o din Fecioară atunci când a coborât din înălțimile slavei Sale, Dumnezeu S-a întors în sânurile Părintelui, pentru a ne face și pe noi părtași bucuriei de a reveni în locul de unde protopărinții noștri au fost demult alungați în urma păcatului și neascultării lor”.

Totodată, Preasfinţia Sa a arătat faptul că această minune a fost arătată în mai multe rânduri în Scriptura Vechiului Testament, multe locuri din Psalmi vestind evenimentul ce avea să se petreacă pe Muntele Eleonului. „Psalmii și multe din cuvintele Scripturii vorbesc despre Înălțare. În primul rând, Psalmul 46 al Profetului și Regelui David ne spune, așa cum am ascultat și în cântările Vecerniei, «Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiță», iar în Psalmul 23, din care auzim câteva versete întotdeauna la sfințirea bisericii, se spune: «Ridicați, căpetenii, porțile voastre și vă ridicați porțile cele veșnice şi va intra Împăratul slavei». Cineva dintre cei prezenți la sfințirea bisericii întreabă, în locul arhanghelului așezat ca să păzească intrarea către Raiul cel pierdut din pricina neascultării, «Cine este Acesta Împăratul slavei?» Sfântul Ioan Gură de Aur, comentând acest psalm, ne spune că atunci când Mântuitorul S-a înălțat întru slavă însoțit de oștire cerească, mai-marii îngerilor, căpeteniile arhanghelilor așezate acolo pentru a păzi drumul către Eden se întrebau «Cine este Împăratul slavei?», pentru că nu Îl cunoșteau pe Dumnezeu care S-a făcut om. Îl ştiau doar pe Cel care Se coborâse plin de slavă la plinirea vremii”, a spus Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

În încheiere, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul a subliniat faptul că şi acest praznic împărătesc este o chemare a noastră pentru a conştientiza faptul că suntem chemaţi la veşnicie, la revenirea la starea din care au căzut protopărinţii noștri prin neascultare. „Înălțarea Domnului este sărbătoarea care ne învață pe toți că noi suntem făcuți ca să trăim veșnic. Nu avem doar o existență efemeră, trecătoare, care durează un număr de ani, mai mulţi sau mai puțini, ci noi suntem chemați să trăim veșnic. De aceea, sărbătoarea Înălțării Domnului la cer este un îndemn la elevație spirituală, este un îndemn de a ne ridica și noi deasupra țărânei din care am fost făcuți, pentru că noi nu suntem numai țărână, ci suntem şi suflare dumnezeiască, adică suntem făcuți din pământ și din cer, dar mai mult din noi trebuie să aibă legătură cu cerul”, a concluzionat Preasfinţia Sa.

După Sfânta Liturghie, conform tradiţiei, a fost săvârşită slujba Parastasului pentru eroii, ostaşii şi luptătorii români, din toate timpurile şi din toate locurile, care s-­au jertfit pe toate câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori, pentru apărarea patriei și a credinţei ortodoxe strămoșești, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea poporului român.

Răspunsurile la strană au fost oferite de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale.