Înălţarea Domnului, slava omului îndumnezeit

„Înălţarea Domnului la cer înseamnă înălţarea omului în lumina, sfinţenia şi iubirea veşnică a Preasfintei Treimi”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel ieri, 9 iunie, în cuvântul de învăţătură rostit la Catedrala Patriarhală. Împreună-slujitor cu Preafericirea Sa la Sfânta Liturghie a fost Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord. Ierarhii au fost înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi. Ieri, a fost săvârşită şi slujba de pomenire a eroilor neamului românesc din toate locurile şi din toate timpurile.

Sfântul Evanghelist Luca ne arată în Evanghelia Sa şi, mai detaliat, în Faptele Apostolilor, că, la 40 de zile după Învierea Sa din morţi, Domnul Iisus Hristos i-a dus pe ucenici pe Muntele Măslinilor şi, pe când îi binecuvânta, S-a înălţat la cer, luat fiind de un nor luminos. În cele 40 de zile, Mântuitorul Iisus Hristos S-a arătat de mai multe ori ucenicilor şi le-a desluşit cuvintele scrise în Legea lui Moise, în proroci şi în psalmi, le-a lămurit înţelesurile morţii pe cruce şi Învierii Sale din morţi şi le-a făgăduit că o să le trimită „făgăduinţa Tatălui” şi „puterea de sus”, adică pe Duhul Sfânt, pentru ca ucenicii să propovăduiască la toate nea­murile pocăinţa spre iertarea păcatelor.

Astfel, cele două pericope nou-testamentare ale praznicului Înălţării Domnului la cer, a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, evidenţiază legătura dintre taina Crucii şi bucuria Învierii lui Hristos, dintre Înălţarea la ceruri a lui Hristos şi Pogorârea sau Venirea Duhului Sfânt în lume, propovăduirea pocăinţei la toate neamurile, din cauza păcatului neascultării protopărinţilor Adam şi Eva, şi creşterea Bisericii lui Hristos din binecuvântarea lui Hristos. „Taina mare a Bisericii este aceasta a prezenţei lui Hristos în Biserica Sa, deşi nu Se mai vede cu ochii. Care este prezenţa aceasta? De ce Se înalţă la cer? Se înalţă la cer ca să nu mai fie vizavi sau în faţa noastră, ci să fie în interiorul nostru prin Duhul Sfânt. În timp ce Mântuitorul Iisus era pe pământ, Duhul Sfânt era tainic prezent în Hristos. După Înălţarea Sa la cer şi trimiterea Duhului Sfânt peste ucenici, Iisus este acum tainic prezent în Duhul Sfânt. Deci, înainte de Înălţarea la cer, Duhul era prezent în El, după Pogorârea Duhului Sfânt, Hristos este tainic prezent în Duhul Sfânt, de aceea prin Duhul Sfânt se sfinţesc pâinea şi vinul care devin Trupul şi Sângele lui Hristos din Euharistie. Vedem, aşadar, că rostul Înălţării Domnului la cer este trimiterea sau pogorârea Duhului Sfânt. Dar de ce este trimis de către Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul Duhul Sfânt în lume? Ca să ne sfinţească şi să ne înalţe pe noi, oamenii, la cer în iubirea Preasfintei Treimi, în lumina şi sfinţenia lui Hristos, Cel răstignit, înviat şi înălţat întru slavă. Cu alte cuvinte, Înălţarea Domnului la cer înseamnă înălţarea omului în lumina sfinţeniei şi iubirii veşnice a Preasfintei Treimi, ca urmare a lucrării întrupării, jertfei şi Învierii Mântuitorului Iisus Hristos în lume. De aici înţelegem mai mult de ce nu există doar o legătură tainică între crucea suferinţelor şi bucuria Învierii lui Hristos, ci şi legătura tainică între Înălţarea Domnului Hristos la cer şi Pogorârea Duhului Sfânt, ca pe noi, oamenii, să ne înalţe la viaţa veşnică, spre slava Preasfintei Treimi şi bucuria celor care cred în Hristos şi împlinesc în viaţa lor voia Lui”, a explicat Patriarhul României.

„Trebuie apărată şi integritatea spirituală a sufletului românesc”

La finalul Sfintei Liturghii, la ora 12:00, au fost trase clopotele în semn de recunoştinţă faţă de eroii care s-au jertfit pentru neam, credinţă şi ţară, iar apoi, Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord, a săvârşit slujba Parastasului. După slujba de pomenire, Prefericitul Părinte Patriarh Daniel a precizat istoria acestei zile de pomenire şi a subliniat că această zi de pomenire a eroilor neamului românesc a fost stabilită în ziua praznicului Înălţării Domnului pentru a arăta că, „precum Domnul Hristos S-a înălţat la cer întru slavă, numai după ce a trecut prin jertfa crucii, şi noi cinstim pe aceşti oameni care s-au jertfit din iubire pentru ţară şi popor, din credinţă puternică”. De aceea, şi Catedrala Naţională sau Catedrala Mântuirii Neamului va avea hramul principal sărbătoarea Înălţării Domnului şi Ziua Eroilor, ca simbol spiritual naţional închinat cinstirii celor care s-au jertfit de-a lungul întregii noastre istorii pentru eliberarea sau izbăvirea neamului românesc de sub stăpânirile străine.

Un alt aspect care a contribuit la această strânsă legătură dintre cele două sărbători este cultul eroilor sau pomenirea din neam în neam. Acest cult al pomenirii eroilor este „o adevărată cultură a sufletului românesc”, deoarece „a cultivat o cultură a memoriei şi recunoştinţei, a conştiinţei unităţii şi continuităţii noastre naţionale din neam în neam”. Pomelnicul, a mai spus Preafericirea Sa, a fost prima cronică sau carte despre istoria poporului român în forma cea mai concentrată, iar prima asemenea cronică este pomelnicul Mănăstirii Bistriţa din județul Neamţ. „Cronicile şi letopiseţele care consemnează jertfelnicia poporului român sunt admirabil rezumate în textul inscripţionat pe Arcul de Triumf din Bucureşti: «După secole de suferinţă creştineşte îndurate şi după lupte grele pentru păstrarea fiinţei naţionale, după apărarea plină de sacrificii a civilizaţiei umane, se îndeplini dreptatea şi pentru poporul român». Prin jertfă am dobândit libertatea şi unitatea poporului român într-o singură ţară. Aceasta ne arată că poporul român nu a primit nimic în dar, ci tot ceea ce a obţinut a fost prin iubire jertfelnică de neam şi ţară. De aceea, vulturul de pe stema României, cum am mai spus de multe ori, este singurul vultur al unui popor care poartă crucea în plisc”.

Patriarhul Bisericii noastre a îndemnat credincioşii să aibă grijă de mormintele eroilor, să le depună flori şi să le aprindă lumânări. „Valoarea reală a libertăţii noastre, ca urmare a jertfei eroilor, se măsoară potrivit cu mulţimea faptelor noastre bune săvârşite în mod liber şi responsabil, pentru a creşte spiritual în iubirea milostivă, bunătate şi generozitate. Astăzi, pe lângă apărarea integrităţii teritoriale a ţării noastre, pentru care s-au jertfit mulţime de români de-a lungul istoriei, trebuie apărată şi integritatea spirituală a sufletului românesc, care a rezistat spiritual în timpul invaziilor barbare şi al stăpânirilor străine, păstrându-şi credinţa, vieţuirea creştină şi unitatea sau comuniunea”, a mai spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.