De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Înălțarea Sfintei Cruci sărbătorită pe Colina Bucuriei
Biserica noastră a prăznuit miercuri, 14 septembrie, Înălţarea Sfintei Cruci, cea mai veche sărbătoare închinată altarului de jertfă al Domnului Hristos. La Catedrala Patriarhală din Bucureşti, acest praznic a fost celebrat după rânduiala tipiconală specială, slujbele culminând cu Sfânta Liturghie săvârșită de către Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.
Ca în fiecare an, numeroşi credincioşi şi pelerini au participat la slujbele săvârşite la Catedrala Patriarhală cu prilejul praznicului Înălţării Sfintei Cruci. Conform tradiţiei liturgice, în ajunul sărbătorii, un sobor de preoţi şi diaconi, slujitori ai sfântului lăcaş de pe Colina Bucuriei, a oficiat slujba Privegherii Mari, la finalul căreia Sfânta Cruce, frumos împodobită cu ramuri de busuioc, a fost aşezată spre închinare credincioşilor.
În ziua praznicului, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de slujitori ai catedralei. După citirea pasajului evanghelic rânduit (Ioan 19, 6-11, 13-20, 25-28, 30-35), Preasfinţia Sa a rostit un cuvânt de învăţătură în care a vorbit despre semnificaţiile Sfintei Cruci pentru istoria mântuirii oamenilor. „Evanghelia acestei zile ne vorbeşte despre Pătimirile Mântuitorului şi despre Răstignirea Sa pe Crucea Golgotei. Astfel, suntem chemaţi să reflectăm la multa răbdare a Mântuitorului Iisus Hristos - Adam cel Nou - Care, prin ascultarea Lui până la moarte şi încă moarte de Cruce, izbăveşte din neascultare pe Adam cel dintâi şi pe urmaşii lui care au călcat porunca postului, a înfrânării, ce le-a fost dată de Dumnezeu Ziditorul, după cum Maica Domnului, prin multa ei ascultare, exprimată faţă de Arhanghelul Gavriil care i-a binevestit Întruparea Mântuitorului, a răscumpărat neascultarea Evei celei dintâi. Mântuitorul, îmbrăţișând Crucea de bunăvoie pentru noi şi pentru a noastră mântuire, a transformat acest instrument de tortură şi de executare a marilor vinovaţi în altarul suprem pe care El s-a adus jertfă. Încă din veacul apostolic, creştinii cinstesc Crucea şi o socotesc semnul puterii lui Dumnezeu pentru că prin ea s-a arătat puterea iubirii desăvârşite a lui Hristos, în primul rând faţă de Tatăl şi apoi faţă de omenire pentru a cărei mântuire S-a făcut om, dar arată şi puterea ascultării Sale smerite până la moarte, prin care ne-a dăruit nouă iertare de păcate şi viaţă veşnică. Sfânta Cruce a devenit motivul de laudă şi semnul identităţii creştinilor printre semenii cu care locuiau”, a spus Preasfinţia Sa.
Cântările de la strană au fost interpretate de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, conduşi de părintele arhidiacon Mihail Bucă, iar răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.