Începutul Canonului cel Mare la Catedrala Patriarhală

În prima zi a Postului Mare, 27 februarie, la Catedrala Patriarhală din București a fost săvârșită slujba Pavecer­n­i­­ței Mari în cadrul căreia a fost citită prima parte a Canonului de pocăință al Sfântului Andrei Criteanul. Slujba a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

Numeroși credincioși bucureș­teni au început pregătirea duhovnicească premergătoare praz­ni­­cului Învierii Domnului în rugăciune pe Colina Bucuriei, prin participarea la slujbele specifice perioadei Triodului. Luni seară, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, a săvâr­șit slujba Pave­cerniței Mari, în cadrul căreia a fost citit Canonul cel Mare alcătuit de Sfântul Andrei Criteanul, denumit și Canonul de pocăință, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, care, potrivit rânduielii liturgice, au purtat veșminte cernite.

În cuvântul de învățătură, ierarhul a vorbit despre viața și virtuțile Sfântului Andrei Criteanul, precum și despre profunzimea teologică a Canonului cel Mare: „El este creatorul unui gen propriu, al poeziei bisericești, și anume canonul. De aceea, canonul pe care l-am ascultat astăzi este creația sa, iar genul acesta poetic imnografic devine dominant în Biserică, fiind continuat de alți doi mari sfinți ierusalimiteni, Cosma de Maiuma și Sfântul Ioan Damaschin. Ascultarea canonului în seara aceasta și în serile următoare ne arată cât de bun cunoscător al Sfintelor Scripturi a fost Sfântul Andrei Criteanul. Mai ales troparele care încheie fiecare cântare a canonului arată cât de mare teolog a fost și că a pătruns în profunzime taina lui Hristos, care a fost dezbătută și la Sinodul al 6-lea ecumenic, precum și taina Preasfintei Treimi. Canonul acesta este un strigăt de umilință, de pocăință adresat lui Dumnezeu. Peste tot vedem că Sfântul Andrei Criteanul se referă la sine, adresarea fiind la persoana întâi. Este greu de închipuit că Sfântul Andrei Criteanul își plânge cu lacrimi atât de amare, într-o tensiune atât de dramatică, trecutul său păcătos, el care a fost un om care a strălucit prin evlavie, credință și erudiție. Aici el deplânge omul din toate vremurile și din toate locurile. Omul care s-a dezbrăcat de Dumnezeu prin neascultare, care rătăcește asemeni fiului risipitor din Evanghelie în lumea aceasta străină de Dumnezeu. Între fiecare stihiră a acestui canon cântăm strigătul de pocăință «Miluieș­te-mă, Dumnezeule, milu­ieș­te-mă!», refren care devine o respirație a omului care dorește să restaureze comuniunea lui cu Dumnezeu, pierdută prin săvâr­șirea păcatului, prin neîmplinirea voii lui Dumnezeu”.

În continuare, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a explicat că prin pocăință și spovedanie putem reînnoi haina luminoasă primită la Botez și restaura comuniunea cu Dumnezeu. „Canonul acesta arată și cultura biblică excepțională a Sfântului Andrei Criteanul, care dă o mulțime de sensuri profunde persoanelor sau evenimentelor din Vechiul și Noul Testament, făcând din fiecare nume sau exemplu invocat o chemare pentru noi de a ne pocăi cât mai degrabă. Această dezbrăcare de Dumnezeu o putem îndrepta prin îmbrăcarea noastră cu harul lui Hristos. Prin Botez suntem din nou îmbrăcați în acest har, în această lumină a prezenței lui Dumnezeu în viața noastră. Sfântul Andrei Criteanul ne arată că prin păcate noi sfâșiem haina Botezului, dar prin pocăință, prin lacrimi și spovedanie noi putem restaura această haină ruptă sau murdărită în mod voit sau nevoit de noi prin săvârșirea păcatelor”, a reliefat Episcopul-vicar patriarhal.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române și de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale.

Canonul cel Mare sau Canonul de pocăință al Sfântului Andrei Criteanul se citește în patru părți în primele patru zile din întâia săptămână a Postului Mare și integral în miercurea săptămânii a 5-a a Postului.