„Indiferent de cât de mult ar avansa ştiinţa, avem nevoie de puterea vindecătoare a lui Hristos“

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a ţinut ieri un cuvânt de învăţătură în Paraclisul Reşedinţei patriarhale şi a explicat înţelesurile duhovniceşti ale Evangheliei Duminicii a IV-a după Paşti, numită şi a slăbănogului de la Vitezda. Întâistătătorul Bisericii noastre a evidenţiat că trebuie să reţinem în mod deosebit din această Evanghelie marea milostivire a lui Hristos faţă de oameni şi înţelepciunea Sa dumnezeiască în calitate de duhovnic, de cunoscător şi de vindecător de suflete.

Patriarhul României a subliniat că în Evanghelia ce s-a citit ieri, la Sfânta Liturghie, se arată în primul rând marea, negrăita şi nemăsurata milostivire a lui Iisus Hristos. „Fiul lui Dumnezeu, Care S-a făcut om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor, cunoaşte toată suferinţa, toată neputinţa, toată slăbiciunea firii omeneşti, pe care doreşte să o vindece, să o ridice, să o sfinţească şi să-i dăruiască viaţă veşnică“, a spus PF Daniel.

„Mântuitorul Iisus Hristos responsabilizează pe cel vindecat“

Întâistătătorul Bisericii noastre a reliefat şi recunoştinţa slăbănogului care, imediat ce a fost vindecat, a mers în templu, precum şi calitatea Mântuitorului Iisus Hristos de mare duhovnic, care „descoperă că, de fapt, cauza suferinţei îndelungate, de 38 de ani, a slăbănogului este un păcat ascuns, pe care Dumnezeu Întrupat, Fiul devenit om, îl cunoştea, iar păcatul acesta îl cunoştea şi slăbănogul. Mântuitorul Iisus Hristos nu a spus care este păcatul, El a ţinut secretul acesta al păcatului, care, deşi nu a fost mărturisit cu viu grai, a fost recunoscut în tăcere de către paralizatul vindecat. Mântuitorul Iisus Hristos vindecă şi ridică prin milostivire. În acelaşi timp, îndreaptă pe oameni, nu-i confirmă în păcatele lor şi, când vindecă, vindecă pentru că a constatat multă pocăinţă în suferinţă. Pocăinţa tăcută, pocăinţa integrată în interiorul vieţii prin suferinţă multă şi prin speranţă multă este pocăinţa slăbănogului. Pentru ca să arate slăbănogului că El cunoaşte inimile şi viaţa fiecăruia şi că doreşte ridicarea şi vindecarea fiecăruia, Mântuitorul Iisus Hristos, foarte discret, fără să audă cei din jur, responsabilizează pe cel vindecat“.

Preafericirea Sa a remarcat, de asemenea, că din acest eveniment biblic se desprinde, pe lângă vindecarea fizică a trupului, şi grija Mântuitorului Iisus Hristos pentru vindecarea sufletului, pentru că păcatul este, mai întâi, o boală a sufletului, care se resfrânge apoi şi asupra trupului. „Această lucrare duhovnicească de duhovnic vindecător a Mântuitorului Iisus Hristos este împărtăşită Bisericii în Taina Spovedaniei şi în Taina Sfântului Maslu, căci prin Taina Sfintei Spovedanii se iartă păcatele, iar prin Taina Sfântului Maslu se iartă şi păcatele şi se vindecă şi sufletul“, a spus Părintele Patriarh Daniel.

„Mântuitorul vrea ca omul să participe şi el la vindecarea proprie“

Patriarhul României a subliniat faptul că noi trebuie să reţinem din acest pasaj evanghelic că acest om bolnav, paralitic, de la scăldătoarea Vitezda, deşi suferea de 38 de ani, a fost întrebat de Mântuitorul dacă vrea să se facă sănătos, pentru că „Mântuitorul vrea ca omul să participe şi el la vindecarea proprie, să-şi arate voinţa şi dorinţa puternică de a fi vindecat“. Preafericirea Sa a explicat şi marea taină a răspunsului acestui om singur şi suferind, care nu mai avea nici rude, nici prieteni ca să-l ajute să intre primul în scăldătoare. „Deşi era o mulţime de oameni, nu se afla un om care să-i dea o mână de ajutor, şi atunci Dumnezeu-Fiul S-a făcut omul care a venit să-l ajute. Pentru că nu era om în jurul lui, Dumnezeu-Omul, coborât din ceruri, a venit şi l-a vindecat. Prin aceasta, Evanghelia vrea să ne arate că, atunci când nu mai putem conta pe nimeni dintre oameni, nici pe apropiaţi, nici pe rude, nici pe prieteni, nici pe bunătatea minimă a oamenilor din jur, nu trebuie să deznădăjduim, ci să ne punem nădejdea toată în Dumnezeu, şi atunci El face minuni“, a explicat PF Părinte Patriarh Daniel.

Hristos, vindecătorul singurătăţii noastre

Evanghelia ne arată, de asemenea, că Hristos Domnul ne vindecă şi de singurătate şi când nimeni din cei din jur nu se mai uită la cel care suferă, Hristos ştie suferinţa fiecăruia, cunoaşte în tăcere şi pocăinţa pentru păcate, şi felul în care omul trebuie să se ridice din păcat. Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat că în vremea de astăzi există foarte multe boli. Ştiinţa găseşte remedii sau vindecare pentru unele boli şi deodată apar altele noi, necunoscute, ca urmare a stresului, ca urmare a chimizării alimentelor, ca urmare a radiaţiilor şi multor efecte negative ale tehnicii. „Indiferent de cât de mult ar avansa ştiinţa, totuşi avem nevoie de puterea vindecătoare a Mântuitorului Iisus Hristos, iar când boala este incurabilă trebuie să ne gândim mai mult la vindecarea sufletului şi la pregătirea pentru viaţa veşnică ca stare de comuniune cu Hristos, ca unire cu Hristos prin Sfintele Taine, mai ales prin Sfânta Taină a Euharistiei.“