Îngrijirea bolnavilor - slujire a lui Hristos Cel suferind în oamenii bolnavi

Cu prilejul Simpozionului "Spitale şi bolniţe mănăstireşti", desfăşurat ieri la Mănăstirea Radu-Vodă din Bucureşti, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a transmis următorul cuvânt de binecuvântare.

În acest an consacrat Tainei Sfântului Maslu şi îngrijirii bolnavilor, am binecuvântat organizarea Simpozionului "Spitale şi bolniţe mănăstireşti" la Bucureşti, cetatea unde odinioară existau numeroase mănăstiri, în clădirile cărora, înainte de întemeierea spitalelor, erau adăpostiţi şi îngrijiţi, potrivit cuvintelor Sfintei Evanghelii, bătrâni, copii, infirmi şi oameni lipsiţi de ajutor.

Astfel de aşezăminte se aflau la mănăstirile Radu-Vodă, Sărindar, Sfântul Ioan cel Mare, Colţea, Sfântul Sava, Sfântul Spiridon-Vechi, Sfântul Pantelimon, Zlătari, Mărcuţa, Antim, Pasărea, Cernica, Ciorogârla şi altele.

Biserica, încă din primele veacuri ale creştinismului, a pus în practică Evanghelia iubirii milostive a lui Hristos pentru cei bolnavi, iar începând cu secolul al IV-lea s-a îngrijit de înfiinţarea multor infirmerii, farmacii şi spitale. Slujitorii Bisericii, înţelegând Evanghelia milostivirii lui Hristos, i-au îndemnat întotdeauna pe oameni, prin cuvânt şi faptă, să cerceteze pe cei bolnavi şi să-i ajute, după puterile lor.

Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de-a proclama anul 2012 ca An omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor are o deosebită importanţă pastoral-misionară, întrucât arată faptul că în centrul atenţiei noastre pastorale şi misionare se află Taina Sfântului Maslu ca Taină a vindecării trupului de suferinţă şi a vindecării sufletului de boala păcatului. Prin urmare, suntem chemaţi să aprofundăm mai mult învăţătura de credinţă ortodoxă privitoare la Taina Sfântului Maslu şi să amplificăm cercetarea şi îngrijirea bolnavilor, prin iubire milostivă arătată faţă de orice semen al nostru care suferă sufleteşte şi trupeşte. Această responsabilitate ne obligă să cunoaştem îndeaproape preocuparea constantă a Bisericii faţă de bolnavi prin înfiinţarea, cu mari eforturi, a bolniţelor, farmaciilor şi spitalelor mănăstireşti, instituţii care au contribuit mult la îngrijirea şi vindecarea bolnavilor, aducându-ne aminte de cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos, Doctorul sufletelor şi al trupurilor, Care va zice oamenilor milostivi în ziua Judecăţii universale: "Bolnav am fost şi m-aţi cercetat. (…) Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii!" (Matei 25, 36 şi 34).

Grija permanentă faţă de cei aflaţi în grele suferinţe a însemnat o mare responsabilitate a Bisericii, care a înţeles că fără fapte de milostenie, învăţătura Mântuitorului Hristos despre iubirea faţă de aproapele rămâne doar o teorie frumoasă.

De aceea, şi în Biserica Ortodoxă Română din veacurile trecute au existat, în special în mănăstiri, instituţii pentru îngrijirea bolnavilor. O însemnare din anul 1536, făcută pe un Minei copiat la sfârşitul veacului al XV-lea în Mănăstirea Putna, face referire la un incendiu care "mult rău a pricinuit şi au ars casele domneşti, trapeza, bucătăria şi spitalul care erau în mănăstire". Printre obiectele de mare valoare salvate din incendiu s-a aflat şi un manuscris de tratare a bolilor scris în limba latină, dovadă că acolo nu funcţiona un simplu adăpost pentru suferinzi, ci un loc de tratare a bolilor şi de îngrijire a celor bolnavi de către un personal competent.

De-a lungul secolelor, în multe mănăstiri din Moldova şi Ţara Românească au fost organizate bolniţe pentru îngrijirea celor suferinzi.

Toate mărturiile istorice referitoare la grija Bisericii faţă de omul aflat în suferinţă reprezintă pentru noi un îndemn pentru a cultiva şi astăzi lucrarea social-filantropică a Bisericii şi a intensifica activitatea de asistenţă medicală mai ales pentru persoanele sărace din cuprinsul Patriarhiei Române. Prin acţiunile de acest fel întreprinse până acum, pe care dorim să le sporim, încercăm să continuăm tradiţia multiseculară a Bisericii Ortodoxe Române, de a fi sprijin şi mângâiere pentru cei bolnavi, devenind astfel mâinile iubirii milostive a lui Hristos care alină suferinţa celor bolnavi, aduc speranţă şi întăresc credinţa celor mulţi.

Ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, să binecuvânteze lucrările acestui simpozion dedicat bolniţelor şi spitalelor mănăstireşti.

Felicităm pe organizatori şi pe toţi participanţii!

† Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române