Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Institut de Studii Bizantine în Cehia

Institut de Studii Bizantine în Cehia

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Un articol de: Cătălin Cernătescu - 12 Noi, 2010

În urmă cu 11 ani, Manuela Gheorghe şi Petr Balcarek puneau în Anglia bazele Institutului de Studii Bizantine şi Creştin-Ortodoxe (IBYZ), cu scopul de a promova valorile artistice şi culturale din spaţiul bizantin, prin proiecţia într-o actualitate contemplativă a tradiţiilor bizantine. Despre acest demers am stat de vorbă cu cei doi iubitori de artă eclesială bizantină.

Domnule Petr Balcarek, care au fost premisele fondării Institutului de Studii Bizantine şi Creştin-Ortodoxe?

Studiile noastre de doctorat în străinătate au constituit premisele fondării acestui institut. Am descoperit că există printre intelectuali şi academicieni un mare interes faţă de cultura şi tradiţia bizantină. Prin comparaţie, ne-am dat seama că în ţările Europei de Est, de unde proveneam noi, acel interes nu este atât de mare şi am simţit că acest lucru ar trebui promovat. Aşa a început totul. Am pus bazele institutului în Anglia, în anul 1999, iar în 2003, l-am înregistrat în Cehia şi ne bucurăm de continuitate până în ziua de azi.

"Un fond" de cărţi a fost "sâmburele" institutului

Cum v-a venit ideea înfiinţării unui institut cu specific bizantin?

Am început încă din Anglia, unde studiam la Oxford, să strângem cât se poate de multe cărţi despre cultura creştin-ortodoxă şi bizantină. Apoi, prietenii care au văzut ce facem

s-au gândit că ne pot ajuta să strângem cât mai multe cărţi, aşa că au dat sfoară-n ţară, cum se zice, şi astfel am început să primim donaţii de cărţi, pe care le-am adus în Cehia, la Olomouc, unde ne-am întors după terminarea studiilor.

Am format, aşadar, un fond de cărţi, o bibliotecă, care a constituit sâmburele institutului. După aceea, prietenii care ne-au sprijinit din Anglia şi care sunt majoritatea intelectuali şi profesori universitari au început să ne viziteze, să vadă unde este locul în care am adus cărţile, iar în virtutea pregătirii lor, i-am invitat să ţină şi prelegeri, fiecare în domeniul său, pe artă, muzicologie sau teologie bizantină. În acest context, am invitat studenţii de la universitatea locală şi persoanele interesate, care au participat prin diferite prelegeri, traduse apoi la cererea participanţilor, în limba cehă şi publicate. Astfel a început şi seria de publicaţii a institutului. Am putea spune oarecum că institutul se naşte şi continuă singur, noi fiind doar cei ce fac treaba.

Care sunt persoanele care conferenţiază la seminariile organizate de dumneavoastră? Cum aţi reuşit să strângeţi fondurile necesare publicării de cărţi?

La institutul nostru nu au ţinut prelegeri numai profesori din Anglia. În timp, am găsit şi persoane din Cehia care se interesau de acest domeniu, studenţi de la Facultatea de Teologie, de la Catedra de istorie, care au ţinut aici prelegeri în limba cehă. Un rol important în acest sens l-au avut autorităţile locale. De exemplu, în 2005, am obţinut suport financiar pentru a publica toate prelegerile care fuseseră susţinute până atunci. Cu timpul însă, a trebuit să ne descurcăm singuri, cauza noastră fiind din ce în ce mai puţin înţeleasă de societate şi de stat.

Un mare profesor, de o nesfârşită modestie

Printre invitaţii de seamă şi membrii fondatori ai institutului dumneavoastră se numără şi cunoscutul profesor de limbă siriacă Sebastian Brock. Care este contribuţia dumnealui, cum aţi reuşit să-l cunoaşteţi?

Manuela Gheorghe: Pe domnul Sebastian Brock l-am cunoscut în comunitatea creştină din Oxford, unde am studiat, fiind un creştin trăitor şi un mare profesor. Un mare profesor înseamnă în primul rând, aşa cum am învăţat la Oxford, un om mare, adică o fiinţă umană cu toate trăirile ei, de o nesfârşită modestie, aşa cum este Sebastian Brock. Trebuie subliniat faptul că el nu a fost preocupat de o carieră ca profesor, pentru că, deşi este doctor în disciplina pe care a predat-o, adică în studii siriace şi limbi clasice, nu l-a tentat cariera academică. Aceasta şi datorită faptului că este un om îndrăgostit de meseria lui şi, dacă este recunoscut în toată lumea la ora actuală, acest lucru se datorează numeroaselor sale publicaţii, traduceri din limba siriacă şi, cu precădere, a Sfinţilor Părinţi. Nu trebuie să uităm că domnul Sebastian Brock este şi membru al Academiei din Marea Britanie.

Parteneriat cu Episcopia Severinului şi Strehaiei

Între realizările recente se numără şi parteneriatul pe care l-aţi încheiat ca reprezentanţi ai Universităţii din Preşov, cu Episcopia Severinului şi Strehaiei, în proiectul "Pregătirea resurselor umane pentru valorificarea şi promovarea patrimoniului cultural naţional". Care este conjunctura în care aţi intrat în contact cu Universitatea din Preşov?

Unii dintre membrii institutului nostru au studiat teologia ortodoxă la Universitatea Preşov din Slovacia, iar la ora actuală majoritatea celor care au absolvit studiile predau acolo ca profesori, inclusiv soţul meu. Câteodată cursurile universităţii se organizează aici, la Olomouc. De aceea, păstrăm o legătură apropiată cu universitatea, prin intermediul căreia am devenit şi partenerii Episcopiei Severinului în proiectul amintit şi avem partea noastră de contribuţie şi implicare în valorificarea patrimoniului cultural din cadrul proiectului. În ciuda separării celor două state, Cehia şi Slovacia, Biserica Ortodoxă autocefală a rămas una, ceho-slovacă, iar Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Preşov, unica din cele două ţări, este singura organizaţie academică care poate să dea certificate de competenţe în ceea ce priveşte pregătirea sau trainingul profesional în vederea valorificării bunurilor de patrimoniu.

Ca institut ortodox, oficial recunoscut, vă bucuraţi de binecuvântarea sau sprijinul vreunei autorităţi eclesiastice?

Petr Balcarek: De la bun început avem sprijinul episcopului ortodox local. Întâmplarea a făcut că prima şedinţă de fondare a institutului a avut loc chiar în apartamentul episcopului. Nu era nimic plănuit, dar aşa a binevoit Dumnezeu. Bineînţeles că ne-am bucurat de sprijinul său în toţi aceşti ani de muncă şi de trudă, pentru a duce la bun sfârşit ceea ce ne doriserăm. După reparaţiile care s-au desfăşurat, şi trebuie să spunem că au fost multe, în acest sens păstrând un jurnal şi câteva albume de fotografii grăitoare, ne-a învrednicit Dumnezeu ca sfinţirea locului să o oficieze Preasfinţitul Simeon, care a participat şi la prima prelegere care s-a ţinut în institutul nostru. Poate nu întâmplător, prelegerea a aparţinut domnului profesor Sebastian Brock.

La Institutul de Studii Bizantine şi Creştin-Ortodoxe au conferenţiat, până în prezent, personalităţi marcante din domeniul teologiei ortodoxe, şi nu numai, iubitori ai comorilor ascunse în trecutul îndepărtat al creştinismului, descoperitori ai unor reminiscenţe culturale ale Imperiului Bizantin sau al continuatorilor acestuia.