Înţelepciune pentru convieţuire

În cadrul vizitei canonice pe care o face în aceste zile în Germania, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat la cea de-a 25-a Adunare Internaţională pentru Pace, cu tema "Destinaţi la convieţuire" ("Bound to Live Together") de la München. Preafericirea Sa a adresat duminică, în timpul festivităţilor de deschidere a întâlnirii, următorul mesaj, pe care îl redăm în continuare:

A 25-a Întâlnire Internaţională pentru Pace, organizată de Comunitatea SanâEgidio din Roma, are loc la München, în inima economică a Germaniei, acum la împlinirea a 10 ani după evenimentele tragice din 11 septembrie 2001 de la New York şi Washington (SUA). Tema întâlnirii prezente este "Destinaţi la convieţuire" (Bound to Live Together). Prin însăşi formularea temei acestei întâlniri, Comunitatea SanâEgidio, cunoscută în toată lumea ca fiind promotoare a păcii, reconcilierii şi cooperării între religii şi popoare, ne cheamă să afirmăm împreună că starea normală a relaţiilor dintre popoare şi religii trebuie să fie: convieţuirea paşnică, nu conflictele violente, respectul reciproc, nu dispreţul reciproc, cultivarea identităţii etnice şi religioase proprii, împreună cu cei diferiţi de noi, nu împotriva lor. Această atitudine sănătoasă în relaţiile interetnice şi interreligioase nu este însă o simplă opţiune, ci ea devine astăzi un imperativ sau o atitudine vitală. De ce? Pentru că relaţiile internaţionale au ajuns la un moment critic, la un punct de răscruce (turning point), care poate fi înţeles ca: interdependenţă globală.

Mai precis, aceasta înseamnă că viaţa fiecărui popor este influenţată, în bine sau rău, de starea de stabilitate sau de starea de criză a celorlalte popoare. Comunicarea rapidă electronică, transferul de tehnologie, de capital şi de forţă de muncă dintr-o parte în alta a planetei noastre au grăbit fenomenul interdependenţei globale, pe care unii îl consideră a fi un progres în obţinerea de profit, iar alţii îl percep ca fiind o ameninţare pentru identitatea culturală şi pentru stabilitatea economiei lor naţionale.

Prin urmare, criza financiară şi economică actuală poate constitui un nou izvor de conflicte sociale, interetnice, interreligioase şi internaţionale sau, dacă este abordată cu responsabilitate maximă, ea poate fi un moment favorabil pentru a promova înţelepciunea convieţuirii paşnice prin noi forme de comunicare şi cooperare în a păstra şi cultiva darul sfânt al vieţii umane pe planeta noastră (Terra). Aceasta implică însă şi o formare spirituală sau un nou tip de educaţie, adică o cultură a convieţuirii, care poate fi exprimată chiar prin cuvintele "Bound to Live Together" (Destinaţi la convieţuire). Nevoia de a dezvolta o cultură a convieţuirii este motivată mai ales de pluralismul etnic, religios, cultural şi politic actual al fiecărui stat, ca urmare a migraţiei rapide a oamenilor dintr-o parte în alta a planetei noastre.

În acelaşi timp, în interiorul fiecărui stat şi în relaţiile dintre state, criza economică actuală cheamă la echilibru, coresponsabilitate şi cooperare privind relaţiile dintre factorul economic şi factorul politic. Mai precis, sunt necesare relaţii noi între pieţele de capital şi guvernele politice, astfel încât libertatea să fie corelată cu responsabilitatea, interesul individual să fie corelat cu viaţa socială, interesul naţional să fie corelat cu interesul global. Dacă ieri eşecul economic al sistemului comunist din Europa a fost cauzat mai ales de situaţia în care factorul economic a fost totalmente subordonat puterii politice a partidului unic, astăzi, criza capitalismului liberal excesiv este rezultatul unui fenomen contrar, şi anume influenţa excesivă a factorilor economici asupra puterii politice, întrucât factorii economici consideră că piaţa de capital se poate autoregla fără intervenţia statului.

Prin urmare, situaţia de astăzi ne arată că în acest domeniu este nevoie de relaţii noi de coresponsabilitate, reciproc acceptate, pentru a depăşi criza financiară şi economică actuală şi eventual a evita alte crize. Totodată, învăţăm din criza financiară şi economică actuală că nu mai poate fi ignorat factorul etic în economie şi în politică. De exemplu, criza actuală are la bază un deficit etic sau moral legat de acumularea excesivă de capital sau de credit de către oameni care n-au prevăzut în mod responsabil consecinţele dramatice ale unui credit excesiv. În consecinţă, impactul negativ al crizei financiare şi economice actuale este devastator pentru viaţa a milioane de oameni care devin victime ale şomajului, ale diminuării salariilor, ale întreruperii proiectelor începute şi victime ale sărăciei. Cine răspunde moral, juridic sau politic de toate aceste consecinţe devastatoare provocate de criza capitalismului liberal excesiv care nu se mai poate autoregla? Greu de spus! Oricum, trebuie găsite împreună soluţii concrete la nivel naţional şi internaţional pentru a depăşi criza şi pentru a evita conflicte majore şi a convieţui în pace.

Noi, conducătorii comunităţilor religioase, avem, prin însăşi vocaţia noastră, misiunea de-a prezenta societăţii în care trăim necesitatea promovării unei responsabilităţi morale pentru modul în care se construieşte relaţia vitală între interesul personal şi viaţa socială, între activitatea economică şi puterea politică în societate, între libertatea individuală sau de grup şi solidaritatea naţională sau internaţională, pentru a apăra şi promova demnitatea persoanei umane în orice situaţie s-ar afla aceasta. De ce? Pentru că persoana umană, creată după chipul lui Dumnezeu - Creatorul universului, are o valoare unică şi infinită şi este mult mai de preţ decât toate bunurile materiale din lumea aceasta.

Cuvântul criză înseamnă în limba greacă o judecată asupra unei situaţii confuze sau anormale. În acest sens, criza actuală cheamă la o schimbare a modului de gândire şi de acţiune al comunităţilor umane afectate de ea. În contextul crizei financiare şi economice actuale, factorii decizionali la nivel local, naţional şi internaţional sunt determinaţi de situaţia dificilă prezentă să intensifice coresponsabilitatea etică şi cooperarea practică pentru a găsi soluţii concrete de ieşire din criză. Comunităţile religioase sunt, de asemenea, chemate să coopereze în acest sens, prin rugăciune, predică şi acţiune socială caritabilă.

Mulţi oameni care se află în dificultate, ca urmare a crizei economice actuale, caută în comunitatea religioasă o sursă de speranţă şi de încurajare. Prin urmare, în multe ţări, comunităţile religioase îi cheamă deja pe credincioşii lor la acţiuni de solidaritate cu oamenii care suferă ca urmare a crizei actuale, organizând programe sociale pentru şomeri, bolnavi, copii, bătrâni, imigranţi etc., protejând astfel demnitatea persoanelor umane aflate în dificultate.

În România, de pildă, Bisericile acţionează în această direcţie mai ales prin instituţiile lor de asistenţă socială şi prin donaţii din partea credincioşilor, pentru că în vreme de criză faptele concrete ale creştinilor au prioritate faţă de cuvinte!

În concluzie, tema întâlnirii noastre "Destinaţi la convieţuire" ne îndeamnă să lucrăm împreună pentru viaţa persoanelor umane aflate în dificultate, devenind astfel mâinile iubirii lui Dumnezeu, care aduc speranţă, curaj şi bucurie acolo unde acestea lipsesc.

În acest fel putem avea speranţa că, dacă din situaţii sociale dificile se poate ieşi numai prin eforturile comune ale societăţii, din criza economică actuală se poate ieşi numai prin solidaritate naţională şi internaţională.