Înţelesul tainic al crucii în sfinţirea unei troiţe

Crucea, ca semn văzut, este puterea lui Dumnezeu (I Cor. 1,18), armă împotriva diavolului (tropar de la Taina Sfântului Maslu) şi scut care păzeşte poporul binecredincios împotriva ispitelor diavoleşti (troparul Crucii). Crucea, în înţelesul duhovnicesc, se arată în jertfa creştinului de a se lepăda de sine - "de hainele de piele" dobândite în urma căderii din rai a protopărinţilor noştri, Adam şi Eva - şi de a urma voii lui Dumnezeu. Înţelesul tainic al jertfei, dar şi bucuria dobândită la finalul drumului crucii se arată în cântarea rostită la slujba Utreniei: "Crucii Tale ne închinăm Hristoase şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim". Zidirea unei sfinte troiţe într-o parohie este un eveniment binecuvântat de Dumnezeu în care se descoperă tocmai înţelesul apofatic al jertfei credinţei. Ctitorii unei troiţe împlinesc, în acest sens, cea mai mare poruncă din Lege, în dimensiunea ei verticală şi orizontală: iubirea lui Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul şi cugetul şi iubirea necondiţionată a aproapelui. A zidi o troiţă, o biserică în miniatură, însemnă să iubeşti sfinţenia "podoabei casei lui Dumnezeu" şi să primeşti în dar harul Sfântului Duh, Părintele Luminilor (Rugăciunea amvonului la Sfânta Liturghie). A dărui apoi o masă binecuvântată aproapelui tău înseamnă să împlineşti dimensiunea orizontală a dragostei frăţeşti. Cuvântul "bogdaproste", rostit la sfârşitul agapei, ca răspuns al iubirii frăţeşti, capătă valenţele unei rugăciuni de binecuvântare şi mulţumire. Trăim într-o lume secularizată al cărei motto este reprezentat de verbele "a avea", "a câştiga", "a lua". Foarte puţin se mai folosesc în limbajul lumii de astăzi verbele "a dărui", "a oferi". Crucea se află în mijlocul acestui război existenţial al fiinţei umane între "a lua" şi "a dărui" şi poate fi cheia pentru a înţelege mai bine jertfa dragostei: de ce este mai fericit a da decât a lua! Iată de ce sfinţirea unei troiţe devine pentru ctitorii şi închinătorii ei un mod de viaţă jertfelnic, autentic creştinesc, un urcuş spre veşnicie printr-o continuă transcendere verticală şi orizontală! În parohia noastră a fost sfinţită în Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci o troiţă pentru a deveni o jertfă şi o responsabilitate deosebită pentru ctitorii ei de a prelungi în timp virtutea dragostei, dar şi o mare bucurie, mulţumire sufletească, aceea de a dărui aproapelui o fărâmitură din coşul darurilor primite de la Bunul Dumnezeu.