În data de 19 noiembrie, în sala de ședințe „Episcop Melchisedec” a Centrului eparhial de la Roman, s‑a desfășurat ședința Biroului eparhial de asistență socială de la Sectorul social‑filantropic și
„Întoarcerea la Dumnezeu ne va aduce pace, liniște, bucurie și multă și mare mângâiere duhovnicească”
Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a transmis credincioşilor că încercările de acum nu sunt în zadar „și ele pot fi și s-ar cuveni să fie folosite, de către fiecare dintre noi, ca să ne întoarcem, cu sinceritate, la Dumnezeu, iar întoarcerea la Dumnezeu ne va aduce pace, liniște, bucurie și multă și mare mângâiere duhovnicească”.
Duminică, 5 aprilie, în Duminica a 5-a din Post, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie în paraclisul de la Reședința Episcopală din Oradea. Ierarhul a vorbit despre exemplele vii de pocăință ale Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca și femeii păcătoase din cea de-a doua pericopă evanghelică, pe care credincioşii sunt chemați să le urmeze în urcușul duhovnicesc spre Împărăția cerurilor, subliniind că „Hristos Domnul nu a venit ca să pedepsească și să osândească lumea, ci ca să o ierte, să ierte păcatele și să o mântuiască, cu condiția ca și lumea să dorească lucrul acesta”.
Ierarhul a subliniat că „vor trece și încercările acestea, dar nădăjduim, ca oameni credincioși, că poporul lui Dumnezeu se va întoarce, cu mai multă râvnă, la Domnul. (...) Trebuie să înțelegem că fără Dumnezeu suntem nimic, trebuie să înțelegem cât de păcătoși suntem și ce mare nevoie avem de pocăință și să primim timpul pe care Dumnezeu ni-l mai oferă ca vreme de întoarcere. Dar vremea întoarcerii este, înainte de toate, vremea bunătății, a iertării, a redescoperirii umanității noastre, dacă nu vrem ca lumea să se sfârșească și să ne aducă Dumnezeu pe toți la înfricoșătorul Său scaun de judecată mai înainte de vreme”.
Preasfinţia Sa a amintit că prin pocăință se poate ajunge la sfințenie şi că „Dumnezeu nu vrea să ne piardă, ci că și aceste vremuri de încercare pe care le străbatem sunt ocazia să ne comparăm cu ceea ce suntem de fapt, iar nu cu ceea ce am vrea noi să fim sau să creadă lumea despre noi că suntem”.