„Intrarea Domnului în Ierusalim este o prefigurare a biruinței Lui asupra morții”

De sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, în Duminica a 6-a din Postul Mare, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăţătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală. Preafericirea Sa a subliniat faptul că Duminica Floriilor ne învață că buchetul virtuților din post reprezintă lumina biruinței duhovnicești.

La începutul cuvântului său, Părintele Patriarh a relatat întâmplările ilustrate în prima parte a pasajului evanghelic al zilei (Ioan 12, 1-18), care vorbește despre cina din Betania și despre Intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim. În continuare, Preafericirea Sa a vorbit despre recunoștința Mariei, sora lui Lazăr, cel înviat din morți, care a uns picioarele Mântuitorului cu mir de nard: „Mirul de mare preț din Evanghelie a devenit, în Biserică, Sfântul și Marele Mir, care este compus din peste 70 de aromate diferite și pregătit și sfințit o dată la 10 sau 15 ani într-o Biserică autocefală de către Patriarh sau de Mitropolitul Întâi­stătător, împreună cu alți ierarhi. Mântuitorul a dat gestului Mariei o altă semnificație decât simpla recunoștință, oferind mirului un sens profetic și considerând fapta ei drept o ungere anticipată a Trupului Său mort, care urma să fie pus în mormânt. Prin gestul său plin de evlavie și prețuire, Maria a săvârșit cu anticipație ungerea cu mir a Trupului Domnului”.

Patriarhul României a vorbit și despre înțelesurile duhovnicești ale Sfântului și Marelui Mir folosit în Biserica Ortodoxă: „El semnifică o cinstire a iubirii jertfelnice a lui Iisus. Cu acesta se sfințesc bisericile noi și, mai ales, Masa Sfântului Altar, se sfințește Antimisul și se ung toți cei botezați. Sfințirea bisericii, a Antimisului și a celor botezați, precum și ungerea moaștelor sfinților cu Sfântul Mir ne arată deosebita lui valoare duhovnicească, pentru că Îl reprezintă pe Însuși Iisus Hristos. O rugăciune de la slujba de sfințire a mirului ne spune că acesta este numele lui Hristos: în limba greacă, «Hristos» înseamnă «Cel Uns», iar în limba ebraică, «Mesia» înseamnă «Unsul lui Dumnezeu». Astfel, Sfântul și Marele Mir devine, pentru Biserică, semnul lucrării mântuitoare și sfințitoare a lui Hristos. De asemenea, el simbolizează și sfințenia sufletului și a trupului celor care Îl iubesc pe Hristos și împlinesc în viața lor voia Lui”.

În continuare, Preafericirea Sa a explicat semnificațiile Intrării triumfale a Mântuitorului în Ierusalim: „Acest eveniment este motivat, în primul rând, de faptul că mulțimile au aflat despre învierea din morți a lui Lazăr, minune care a polarizat poporul foarte repede. După ce l-au văzut în Betania pe Lazăr cel înviat, o mulțime de oameni au crezut în Iisus și L-au urmat, părăsindu-i pe cărturarii și fariseii care erau, în mod tradițional, învățătorii lor. Ca atare, oamenii simpli Îl iubeau și-L admirau pe Hristos, iar conducătorii religioși ai poporului au sporit ura și invidia lor față de ­Iisus, acestea fiind motivele principale ale condamnării Sale la moarte. Atunci a fost decisă omorârea lui Iisus, dar și a lui Lazăr, care era dovada minunii săvârșite de Mântuitorul și, mai cu seamă, a dumnezeirii Sale”.

Preafericitul Părinte Daniel a juxtapus, de asemenea, primirea triumfală a Domnului în Ierusalim cu motivul biruinței asupra morții: „Intrarea triumfală a Mântuitorului în Ierusalim este și o prefigurare a biruinței Lui asupra propriei Sale morți. Sfântul Ioan Gură de Aur afirmă că Cel care dăruiește viață altora Își poate dărui și Lui viață. Învierea nu este un fenomen natural, un ciclu de revenire la viața naturii ca în păgânism. În Sfânta Scriptură, învierea este darul exclusiv al lui Dumnezeu, Izvorul vieții pământești și cerești. De asemenea, Intrarea în Ierusalimul pământesc a Mântuitorului este o prefigurare a intrării Sale în Ierusalimul ceresc prin Învierea din morți și prin Înălțarea Sa întru slavă la ceruri. De aceea, în noaptea de Paști, Biserica Ortodoxă cântă: «Luminează-te, luminea­ză-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit». Fiecare biserică pictată și sfințită este o icoană a Ierusalimului ceresc. Sărbătoarea de astăzi reprezintă o prevestire a Sfintelor Paști”.

„Ramurile de măslin sau de salcie, stâlpările de finic și florile purtate în mâini de creștini reprezintă o comemorare a Intrării Domnului în Ierusalim, dar și o biruință duhovnicească, izbutită prin post și rugăciune, pocăință și împărtășire. De aceea, florile purtate în această zi reprezintă florile de lumină adunate în suflet timp de 40 de zile. Aducem aceste flori ale credinței lui Hristos, pe Care Îl simțim prezent în noi ca biruință asupra păcatelor, în urma pocăinței și a nevoințelor”, a mai spus Părintele Patriarh.

În încheiere, Patriarhul României a afirmat că sărbătoarea acestei duminici reprezintă intrarea în Săptămâna Sfintelor Pătimiri, la sfârșitul căreia este proclamată Învierea lui Iisus Hristos ca bucurie pentru toată lumea și ca temelie pentru învierea universală, a tuturor oamenilor. De asemenea, Preafericirea Sa i-a felicitat pe românii care poartă nume de flori și le-a urat tuturor mulţi ani binecuvântaţi.