Întrunirea preoţilor de caritate din spitale

Preoţii de caritate din spital din Bucureşti s-au întâlnit ieri în cea de-a XX-a sesiune a Cercului pastoral "Comunicare şi Comuniune", în sala de conferinţe a Spitalului de bolnavi cronici şi geriatrie "Sfântul Luca". În cadrul întrunirii a fost dezbătută colaborarea preotului de caritate cu asistentul social.

Întâlnirea preoţilor de spitale din Bucureşti a fost precedată de săvârşirea Sfintei Liturghii în biserica cu hramurile "Adormirea Maicii Domnului" şi "Sfântul Teodosie cel Mare", unde se păstrează părticele din moaştele Sfântului Teodosie. De asemenea, ieri fiind prăznuit Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, a fost sărbătorit şi hramul instituţiei medicale, la care au participat credincioşi din parohiile învecinate, pacienţi şi personal medical.

Conferinţa a fost deschisă de părintele George Vlad Dobrescu, de la Centrul de îngrijiri paliative "Sfântul Nectarie", care a reliefat în referatul său necesitatea colaborării preoţilor de caritate cu personalul medical, asistenţii sociali şi alţi profesionişti, colaborare ce integrează aspecte biologice, sociale, psihologice şi spirituale. Părintele referenţiar a subliniat că pentru o bună colaborare este esenţială existenţa unor obiective comune, a unei comunicări rapide şi eficiente atât între preot şi asistent social, cât şi a acestora cu familia şi cu persoana asistată, deoarece pacienţii suferă de boli cronice mintale şi fizice, "oameni ale căror vieţi au fost atât de deteriorate, încât au nevoie de resursele unei comunităţi mai largi pentru a se vindeca. Această colaborare poate fi afectată de idei preconcepute, de probleme de concurenţă, etice, de lipsa unei bune pregătiri profesionale, de confesiunea asistentului social, alta decât a preotului şi aşa mai departe. Însă, în ciuda atâtor dificultăţi, beneficiile depăşesc cu mult problemele. Preotul şi asistentul social pot învăţa mult unul de la altul, rezultatul fiind reflectat asupra vieţii pacientului", a arătat părintele Dobrescu.

Pastoraţia de caritate şi asistenţa socială se află la început de drum. Amândouă se întrepătrund şi au nevoie una de cealaltă. "Lucrarea preotului împreună cu asistentul social are uneori dimensiuni miraculoase, conlucrarea lor ducând la rezolvarea unor situaţii greu de gestionat şi mediază întâlnirea sau reîntâlnirea omului cu Dumnezeu şi transformarea lăuntrică a acestuia", a precizat părintele George Vlad Dobrescu.

Rolul preotului şi al asistentului social se arată în fapte

La întrunirea preoţilor de caritate au participat şi asistenţi sociali din cadrul Spitalului de bolnavi cronici şi geriatrie "Sfântul Luca", Elena Stoianovici, şi al Sectorului social-filantropic şi de misiune al Arhiepiscopiei Bucureştilor, Elena Costeleanu. "Spitalul de boli cronice şi geriatrie "Sfântul Luca" este un spital care se adresează persoanelor vârstnice, persoanelor cu boli cronice, dar şi persoanelor care suferă de această boală nemiloasă care este cancerul, pentru care avem o secţie de îngrijiri paliative. Este o unitate foarte mare, în care rolul preotului şi al asistenţei sociale este important. Pacienţii ajung într-un moment critic al bolii, când sunt disperaţi, nu mai ştiu ce să facă, nu se împacă cu ideea că suferă de o boală ce nu mai are vindecare, şi aici intervine asistenţa socială şi preotul. Noi suntem o echipă foarte bine formată: medicii, personalul medical, asistentul social şi părintele Dragoş Eugen Frâncu, şi ne străduim să-i ajutăm pe cei care sunt bolnavi, pe cei care au probleme cu familia sau cu copiii. În această relaţie, cuvintele sunt de prisos, faptele vorbind de la sine", a mărturisit asistentul social Elena Stoianovici.